Povestea noastra, a tuturor

Am primit cea mai frumoasa leapsa. :) Multumesc.
Pana acum si-au lasat aici o parte din suflet Zephyranthes, Chaos and Smiles, Vaxaly, Luminile albastre, Lavinia si Baboozduk, cea care m-a onorat si pe mine cu aceasta leapsa minunata.
Regulile jocului sunt simple: citeşte, continuă cu o frază, alege 1 victimă, adaug-o la listă pentru a evita ca aceeaşi persoană să primească leapşa de 2 ori şi dă mai departe.
So far:
Silueta aflată pe vârful lamei tocite care sfâşie marea priveşte pescăruşii dansând pe muzica valurilor ciupite de vânt. Îşi muşcă buzele crăpate şi încearcă să-şi păstreze picioarele într-un dans care să îi ascundă tremurul pe tocul de lemn de cedru al cuţitului. Tremurul se frânge în chipul ei, unde cu groază apusul se naşte înclinat sub lacrimile ploii, aprins de teurgul întunericului. Deşi miile de culori ce joacã dureros în apusul tremurului ei îi întunecã într-o furtunã albastrul ochilor, silueta rãmâne încã dreaptã pe vârful lamei tocite ce strãpunge-n valuri muzica atât de dragã ei. În timp ce în golul fiinţei ei se rup idei care îi brăzdează mintea cu jocuri de imagini, strânge în palmă lama cuţitului pe care sângele o colorează cu un roşu cald ce îi dă de veste că inima încă îi bate şi care îi aduce în colţul ochiului, printre reflecţii de firicele sângerii, o sclipire.
Deodată, întinde braţele spre noapte şi lasă cuţitul să-i cadă; se aude un clinchet, apoi un clipocit scurt de apă. Sângele i se prelinge tomnatic şi fără zăbavă peste degetele lungi şi albe, valsând în surdină cu picurii de ploaie, dar gesturi sigure şi rapide scot cordonul verde al rochiei de stambă şi-l leagă cu toată puterea peste jocul rozaliu din palmă.
Inchise ochii şi strânse lacrima nou-nascutã sub gene; işi muşcã din nou buzele, de data aceasta mai tare, atât de tare incât simţi gustul sãrat al sângelui pe vârful limbii; işi desfãcu braţele ca şi cum noaptea ar fi putut sã ii pãtrundã in suflet, ca şi cum aerul rece ar fi putut sã-i alunge toate gândurile acelea care nu-i mai dãdeau pace... se apropie de margine şi privi in jos, incercând sã descifreze şoaptele pe care numai ea le putea auzi.

Povestea merge mai departe, catre O picatura pentru ca are si ea blog si pentru ca poate sa cheme soarele sau ploaia, dupa cum doreste. :)