Talking about smart people

Candva prin 2007 scriam (si cel mai probabil eram si convinsa de ceea ce scriam) ca e cel mai bine sa faci dragoste cu un om inteligent si/sau sa fii iubit/-a de un om inteligent. Povestea noastra de astazi e urmatoarea: nu e suficient sa fii inteligent. Poate stiam asta si pe atunci, era destul de logic, insa un lucru mai stiu: uneori putem sa vedem doar ceea ce vrem... "It's funny how I blind myself so I don't have to see"...asa ca pe atunci imi placea sa cred in chestia asta asa cum copiilor le place sa creada in Mos Craciun. Sa revenim insa... prin urmare, nu e suficient. Si ma refer la toate tipurile de inteligenta la care va puteti gandi (inclusiv inteligenta emotionala). Nimic nu ajuta. Pana la urma, trebuie sa fie acel "ceva". Lucrul acela pe care nu il putem descrie, dar il simtim.
Hmmmm... oare incepe Verde Ursuz sa creada in dragostea adevarata? Nu, inca nu... Si asta pentru ca in mintea mea definitia este complet diferita fata de ceea ce vad in lumea reala. Dragostea nu ar trebui sa se termine din niste motive stupide, nu ar trebui sa ia sfarsit din plictiseala sau pentru ca te trezesti intr-o dimineata si iti dai seama ca nu il mai iubesti pe cel de langa tine. La parinti nu ai renunta niciodata. Ce ne leaga de ei? Faptul ca le suntem datori pentru ca ne-au dat viata? Legatura aceasta de sange? Nu, e mai mult decat atat. E iubirea aceasta neconditionata pe care ti-ai dori sa o primesti si de la un strain, de la un om care va deveni o parte din tine, de la un om caruia ii vei permite sa iti tina inima in maini. Eu insa nu vad decat diferite soiuri de atasamente, mai puternice sau mai slabe, dupa caz. Cele mai puternice dureaza ani intregi, poate toata viata daca unii sunt prea lenesi pentru a mai cauta, iar cele mai slabe dureaza cateva luni.
De ce sa caute? Pe cine sa caute?
Am citit undeva ca fiecare dintre noi este iubirea vietii cuiva. So let's keep searching...
Sa fie oare nevoie de un P.S. in care sa adaug ca se prea poate sa ma insel? Ca astea nu sunt decat teoriile mele stranii si ametite, copilaresti si ursuze si ca poate maine voi gandi cu totul altfel?! Prin urmare, nu va rog decat sa le cititi asa cum cititi blogul de obicei. Cu zambetul pe buze. :)