Today I Hate You All

Imi pare rau. Nu e corect, nu e frumos, nu e ... cum ar trebui sa fie. De azi inainte puteti veni cu ce dovada vreti: cu articole din ziare, cu stiri despre oameni care au salvat alte vieti, cu orice. Nu o sa va cred. Oamenii sunt cei mai egoisti, cei mai rai, cei mai josnici. Atwood are dreptate: viitorul apartine insectelor.
Nimeni, dar absolut nimeni, nici macar propria ta familie nu te intelege cand tu simti ca lumea ta se prabuseste. In ochii lor, tu nu existi. Nu ti-au spus-o, dar tu nu existi pentru ca tu nu ai probleme cum au ei, tu ai tot ce iti trebuie (gandirea omului care crede ca daca ai toate lucrurile materiale, ai atins fericirea suprema), nu ai de ce sa fii suparat, de ce sa plangi din senin? Ca sa ii superi si pe ei? Ca sa le faci si mai multe probleme? Pentru ca ei au destule probleme, nu au nevoie de inca una: adica tu. Tu esti problema. Iti vine sa le strigi ce te deranjeaza de fapt, dar nu poti. Stii ca ar fi ca si cum te-ai lupta cu morile de vant. Vrei sa pleci departe, dar iti lipseste curajul. Ce iti mai ramane atunci? In ziua in care te vei desprinde si iti vei obtine independenta financiara, te vei desprinde de tot. In ziua aceea o sa rabufnesti, o sa strigi asa cum nu ai strigat niciodata. Si abia atunci te vor auzi: atunci vei fi un om ca si ei-un om cu probleme si bani. Astazi va urasc pe toti.