I won't cry

Vreau noaptea aceea inapoi. Sa nu se mai termine. Sa nu se mai faca dimineata. Niciodata. Vreau sa raman captiva in imbratisarea aceea atat de stransa si atat de sincera.
Sau asa credeam. Am crezut ca va tine la nesfarsit. Cum poti uita ce ai simtit atunci ? Se poate insa. Uitarea ne-a fost data fara sa putem alege ce anume sa uitam si ce nu.

« O stranse la piept atat de puternic incat ai fi crezut ca nu o sa ii mai dea niciodata drumul. Iar ea asta isi dorea : sa nu il mai lase sa plece. Ii saruta ochii inchisi si isi plimba mana prin parul lui. Era fericita. El parea fericit, insa ea nu vedea. Simtea imbratisarea aceea calda si buzele acela moi, simtea obrazul fin care i se apropia de buze, simtea mainile acelea care ii cuprinsesera mijlocul, simtea ca noaptea aceea va tine la nesfarsit. Apoi l-a privit cum doarme. Nu credea ca el este acolo, ca este real. Dimineata si toata ziua a retrait clipele acelea. A impartit entuziasmul sau cu o prietena. In zilele urmatoare nu si-l putea scoate din minte. I se facuse dor de el. Inca mai era fericita. Apoi a inceput sa aiba indoieli. Si-a dat seama ca se indragostise. Se bucura. Ceva mai tarziu, isi dadu seama ca el nu era indragostit de ea. Se intrista. Isi dadu seama ca se transformase in fiinta aceea slaba si indragostita, in fiinta aceea de care fugise de atatea ori. Iar acum, ea insasi devenise una. Ar fi facut orice pentru el daca ar fi stiut ca este iubita. Daca ar fi stiut ca el ar fi vrut macar sa incerce sa o cunoasca, sa o iubeasca. Nu mai era fericita. Zi dupa zi, se intrista si mai mult. Suferea cand il vedea pentru ca acum fiecare gest al sau ii transmitea altceva. A primit ce isi dorise. Vrusese sa fie ignorata cate doua zile, dorise sa i se faca dor, dar uitase sa mentioneze ceva : vroia sa fie iubita la randul ei. Ghinion. Nu de data aceasta. Nu cu el. Se trezi ca este incapabila sa ia o decizie de una singura. Vroia sa se indeparteze de el, acum cat inca nu se implicase prea mult, vroia sa creada ca merita mai mult. Vroia flori. Vroia iubire. Si nimeni nu intelegea ca il vroia pe el. Stia ca nu va fi fericita. Stia ca nu va merge. Stia ca urma sa se tarasca inapoi cu inima sfasiata. Un lucru nu intelegea : oare cum putea sa stea langa ea fara sa ii pese de ea ? Cum putea sa se prefaca atat de bine ? Si cum de in alte momente uita complet de ea ? Nu era obisnuita cu asa ceva. Nu stia ce sa faca : sa fuga sau sa ramana ? Prietenii mai apropiati i-au spus sa o ia la fuga. Dar nu se clinti. Ramase acolo, in bataia vantului, asteptand un semn. Si astepta. Inca mai asteapta. »