Poem- Max Blecher

I

Privirea ta-nlăuntru poartă o luntre şi mi-o trimite

încărcată cu catifea de ochi negri şi diamante

mărunte a câtor visuri câtor abisuri ieri pe înserat

s-a spânzurat un înger într-un moment de fericire

şi aripile lui căzute scârţâie sub picioarele tale pe

zăpadă ce de flori ce de ramuri ce de degete.

pentru că citind poezia mi-am zis că trebuie neapărat să o vezi şi tu, hainule. mulţumesc pentru nichita.

foto: aici.