să nu mai spui la nimeni

Asculta mai multe audio Muzica

privesc cum mâna ta se întinde din ce în ce mai leneşă după vin. după paharul cu vin umplut pe jumătate. te-ai întins pe podea, sprijinit de perete şi ai lăsat deoparte cartea. cartea la care ţii atât de mult. cu ochii spre fereastra ce bate ora şapte, te gândeşti. te gândeşti la ce mă gândesc şi eu. "ce bine că sidsel endresen are piese atât de lungi!".
nu te-am văzut niciodată aşa. niciodată într-atât de tine. mi-am sprijinit bărbia în mâna stângă şi te privesc. am dat muzica un pic mai tare ca să nu mai auzim maşinile din parcare. vecinii se întorc de la serviciu.
ai tu ceva, ceva care îi face pe oameni să întoarcă privirea după tine. ceva care m-a făcut pe mine să mă ascund, să privesc în jos când te îndreptai spre mine. dar încă de pe atunci, ne era dat să fim amândoi pierduţi în aceeaşi muzică din aceeaşi garsonieră. din garsoniera a cărei fereastră bate ora şapte.
drumul taberei.
şi sidsel endresen.

şi-o nepăsare care ne-a adus împreună.