:)

play this first:

m-am intors. nu pentru ca mi-as fi indeplinit obiectivul, ci pentru ca asa am simtit. pentru ca acum, doar azi, nici eu nu stiu de ce, mi-a fost un pic mai greu sa respir. aici a fost oricum mereu acasa. asta simt si-acum. sufocare. nu de rau, nimic rau nu se intampla acum, dimpotriva. n-am cunoscut niciodata atatia oameni buni intr-un timp atat de scurt. n-am cunoscut niciodata atatia oameni noi in doar patru saptamani. e doar un val si poate ca eu am uitat sa inot ordonat. nu simt ca-i prea mult, deodata. nu ma sperie agitatia, nici noptile nedormite, nici listele si notitele pe care trebuie brusc sa le fac pentru ca sunt atat de multe de facut. toate astea ma umplu de fericire. ca niciodata. pentru ca m-am redescoperit asa cum am sperat dintotdeauna, dar niciodata n-am stiut exact cum. iar lucrurile bune vin de la sine.

doar ca mi-am pierdut un pic concentrarea, atat. sunt ca un om care in ultimele patru saptamani si-a rotit privirea in jur pana a ametit. de bine. dar si de la foarte mult bine trebuie sa iei mereu nu o pauza, ci un moment de liniste. sa te detasezi putin. sa te linistesti. sa vezi ca acolo e multumire. ca e munca ta, dar si munca altor oameni. ca acolo au fost frici, si-acum au disparut. ca acolo au fost lucruri necunoscute, iar acum sunt obisnuinte.

un pic, un pic, mi-am zis sa ma opresc si sa respir ceva mai adanc. i-am zis mamei cat sunt de fericita. si cred ca i-am facut cel mai frumos cadou.