in ziua in care vei zambi datorita muzicii, vei intelege tot

play this first




a trecut mult timp de-atunci. aproape doi ani si jumatate de cand viata a inceput a inceput sa fie traita din plin. am inteles ca nu traiesti cu adevarat daca nu accepti ca esti mereu expus riscului. ca in viata fiecaruia dintre noi oamenii vin si pleaca si ca este esential sa invatam de fiecare data ceva.

am invatat ca trecutul nu te poate rani si ca resentimentele sunt printre cele mai urate si nesanatoase ganduri si trairi. am invatat sa iubesc neconditionat si-am invatat sa nu-mi mai fie frica. am inteles ca important e sa urci chiar daca nu vezi toata scara si ca trebuie sa ai curaj.

am mai invatat ca dintr-o zi poti face 25 de ore si ca atunci cand ai inima cu adevarat deschisa poti sa suferi cel mai tare. am invatat insa ca te vindeci si ca ai incredere in oameni in continuare fiindca nu lasi nimic din trecut sa ajunga la tine.

am mai invatat ca fiecare om merita o sansa, dar ca ai tot dreptul sa nu acorzi uneori niciuna. am pornit de la ce eram si ma construiesc in fiecare zi ca ajung acolo unde sunt deja in interior. e o diferenta mare intre cum vrem sa fim si cum suntem in realitate.

fericirea nu exista ca opus al nefericirii pentru ca nu traiesc intr-o extrema. doar ca aleg sa-mi fie bine la un timp dupa ce mi-a fost rau. cand vezi acest echilibru, cand stii ca odata cu binele exista si raul, vrei doar sa fii un om puternic. si stii, in acelasi timp, ca esti un om slab. dar lupti ca sa fii un om echilibrat, sa stii cum sa treci peste lucruri, intamplari si cum sa faci sa fie bine, in cele din urma.

si mai ajungi sa te cunosti. atat de bine incat putine lucruri par sa mai ajunga la tine desi toate se aud la fel de clar. doar ca le primesti altfel, cu o detasare la care ajungi dupa ce simti ca grijile au fost suficiente. si te mai cunosti atat de bine stiind ca de multe ori ai simtit ca trebuie sa iei decizii chiar si cand ti-ai fi dorit sa nu le iei.

dar e o salvare in a lua decizii, e o salvare in a face un pas inaintea celuilalt, de a continua sa mergi, e o salvare in a intelege ca lucrurile sunt in continua schimbare si ca nu trebuie sa ne opintim vietii fiindca ne vom impiedica singuri. nu vom gasi nimic daca ne oprim asa cum uneori cei care mediteaza in mijlocul celei mai mari agitatii isi gasesc mai usor linistea decat cei care pleaca sa mediteze in munti.