voiam sa-ti spun ca vine iarna

stii ca o sa vina din nou iarna pe calea victoriei, nu? o sa ninga si zapada aia o sa fie luminata frumos si-n casti o sa se auda muzica si fiecare o sa se simta cel mai singur, dar si cel mai fericit om din lume.

am invatat multe anul asta, nu spun ca trag linie din septembrie si imi fac un raport, insa a fost poate cu siguranta cel mai plin an din viata mea, cu cei mai multi oameni, cu cele mai multe lectii, cu imbolnaviri, cu indragosteli, cu despartiri, cu multa munca, multe concluzii si, intr-un final, cu multa liniste.

un an in care am taiat cam 80% dintr-o lista invizibila, dar care a existat intotdeauna si-un an in care au mai ramas cateva lucruri de facut, dar inca nu am gasit metodele. stiu insa ca voi ajunge acolo, asa cum am ajuns sa fiu treptat mai fericita ca niciodata si, mai mult decat multumita si fericita de tot ce e in jurul meu acum, recunoscatoare.

oameni noi, casa noua, mai multe responsabilitati, dar si mai multa bucurie. e un echilibru in toate, sa-l gasim si sa ne bucuram de el.

eu am, din fericire, o memorie slaba si uit si sterg usor multe lucruri, dar si pentru ca stiu ca resentimentele nu-si au locul, fiindca fug acum de tot ce nu cred ca ma va slefui frumos ca om, fiindca ajungi intr-un punct in care iti asculti instinctul din nou si te-asculti numai pe tine si esti linistit si noaptea, si ziua.

mie dragul de oameni n-o sa-mi dispara niciodata si nici iubirea fiindca-n tot, ca atunci cand gatesti ceva bun, exista o placere mare de tot. e viata asta, cu bune si cu rele. dar ce bine e cand e bine si te poti bucura plin de recunostinta, dar si de teama, de o dimineata senina si de un zambet sincer.

nimic nu exista fara opusul sau, exista un tot, nu exista doi.