ce-o fi fost in capul meu

am luat o pauza de 6 luni. partial, fiindca aveam nevoie. dar partial fiindca uitasem de mine si de ce voiam, de fapt, sa fac. si-acum, acum mi-am amintit, fiindca am inceput sa lucrez din nou de cateva zile, cat de mare e bucuria sa stiu ca ma asteapta o primavara in care proiecte sa fie, fiindca eu nu ma voi opri din munca. cand descoperi cum se misca, in realitate, lucrurile in univers, le cam opresti cand vrei tu si le pui din nou in miscare fiindca acum stii cum se invart rotitele alea si stii pe ce butoane sa apesi. dar fiindca sunt la inceput, ma cam tem sa apas deodata pe toate butoanele. dar o sa vina si ziua aia, stiu sigur. e-ametitor dansul asta si e frumos. as vrea sa nu mai existe momente mai putin bune, dar sunt inevitabile. oricum, privind in urma, starea de bine castiga. in viata mea au intrat niste oameni buni ca painea calda si mi-au schimbat viata. stii, cand ai niste rani, iar ei nici macar nu te cunosc, dar stiu exact unde sa puna pansamente. sunt oamenii pentru care eu ma schimb, oamenii pe care trebuie sa ii fac sa fie mandri de mine. o familie pe care ti-o ofera viata, nu stii nici tu cum, dar esti recunoscator in fiecare zi.

si-as vrea tare mult sa nu mai uit, sa nu-mi mai dau voie sa nu fiu eu asa cum acum stiu sa respir doar intr-un fel.