steppenwolf

Sunt prea puţini oameni în lume care să nu te învinovăţească, într-un fel sau altul, pentru că, de la un moment dat, nu le-ai mai oferit ceea ce îşi doreau sau ceea ce îşi imaginau că le-ai putea oferi. Sunt prea puţini oameni acolo care să nu se gândească la ceilalţi decât ca la nişte piese care le-ar completa perfect existenţa. Şi nu ai cum să nu te simţi nedreptăţit când ştii că şi ţie ţi "s-a luat", la un moment dat, ceea ce îţi plăcea să primeşti, dar nu ai cerut nimic înapoi ştiind că nu ai de ce să încerci să te opui unei stări de fapt care are o cu totul altă traiectorie. Şi dacă tu nu te-ai simţit nedreptăţit atunci, de ce să îi laşi pe alţii să te învinovăţească acum?

Poate că mai târziu, la treizeci, la patruzeci, la şaizeci de ani o să apară o înţelepciune pe care acum nu o am. Poate că abia atunci o să înţeleg multe decizii greşite pe care le iau acum ghidându-mă după un singur principiu: niciun compromis cu mine. Ceea ce e straniu e că, deşi nefericirea multora vine tocmai din minciunile pe care şi le spun singuri, nu se vor sfii să te arate cu degetul când o să iei o deciziei care nu o să corespundă aşteptărilor generale: "Puteai să mai laşi de la tine".

Normal că o să ţi se facă frică să mai spui cuiva despre cine eşti tu cu adevărat când simţi că ai de luptat cu o lume întreagă. Noroc că ştii că lupta se duce, în realitate, numai cu tine. Dar nu e una uşoară şi durează de câţiva ani. Cu siguranţă însă, niciuna dintre marile victorii n-a fost obţinută după doar două săptămâni de asediu.

Ştii că ai mai învăţat ceva când nu mai aluneci şi mai mult la primul pas greşit. Când reuşeşti să mai rămâi doar puţin pe marginea drumului şi porneşti din nou, fără să mai crezi că o mie de eforturi din trecut s-au prăbuşit. Sau, cel puţin, aceasta este minciuna pe care prefer să mi-o servesc astăzi, la cafea. Poate că ajută, poate că nu. Mai ales că, mai sus, am amintit de minciunile pe care ni le spunem singuri. Dar acesta nu e un compromis. E un pansament. Fiindcă, în mod cert, dacă nu mi-aş spune-o, aş continua în direcţia greşită. Iar peste o săptămână, poate în aceeaşi zi, mi-aş spune acelaşi lucru. Cu diferenţa că atunci ar fi o minciună sfruntată.

And now, let me show you how I do that trick. Fiindcă de cele mai multe ori acest dezechilibru e produs sau amplificat de oameni, echilibrul mi-l recapăt fără ei. Şi cred că asta spune multe despre un om care, deşi cât se poate de sociabil, va rămâne mereu un lup de stepă.