poof!

stii cat de usor e sa uiti de un om? inchizi putin ochii, trec cateva zile si poof!, gata, nu mai e nimic acolo, nu tu telefoane, nu tu e-mail-uri, nimic. uneori e suficient sa nu mai vezi un om ca sa-l uiti. sa nu va mai intalniti, sa nu mai impartiti o cina, un pranz, o cafea sau o tigara. nici tu nu-ti dai seama cand i-ai uitat, dar sentimentul e mereu acelasi: te simti eliberat.

pe unii oameni ii uiti mai greu, mai ales cand reapar dupa ce tu te apropiasesi destul de mult de punctul in care nu ti se mai parea firesc sa-i suni. obisnuinte la care ai renuntat mai usor decat la dependenta de: cafea, ciocolata, tigari. unora o sa le mai pastrezi acolo numarul de telefon. nici tu nu stii de ce chiar daca stii sigur un lucru: nu o sa ii mai suni niciodata. sau, mai stii?

alteori tresari brusc, de parca atunci te-ai trezit din somn: il stiu pe omul asta! sau l-am cunoscut pe omul asta! te miri ca l-ai uitat de tot si te miri ca ai putut sa uiti ca un om a existat vreodata in viata ta. de-am sti numai cat de multe uitam, ne-am speria de noi insine si de cat de multe am reusit sa lasam in urma.

pe unii oameni poti sa ti-i reamintesti, poti sa le vezi din nou chipul in imaginatie, chiar daca nu i-ai mai intalnit de ani de zile. pe unii nu poti sa-i mai vezi oricat de mult ai sta cu ochii inchisi, oricat de mult ai incerca sa le vezi chipul. si asta chiar daca ultima oara i-ai vazut cu doar doua zile in urma.

evident, mai sunt si oamenii pe care nu poti sa-i uiti, chiar daca cel mai mult ti-ai dori sa ii indesi in aceeasi cutie cu oameni de care uiti complet. si despre oamenii astia imposibil de uitat o sa-ti amintesti detalii: ba o ceasca, ba un gest, ba un cuvant. ba un pom pe care l-ati privit amandoi la un moment dat. ba drumul de intoarcere de la un concert. o cearta, o dupa-amiaza sau o concluzie pe care tu ai avut-o cu privire la el sau ea si nu i-ai impartasit-o atunci. de fapt, niciodata.

o sa-ti mai amintesti priviri, fara sa le vezi ochii. franturi de voce fara sa mai le mai fi auzit vocea de ani de zile. si pentru ei n-ai nicio cutie a amintirilor fiindca nu incap in vreuna. sunt oamenii aia care raman undeva in aer. si nici lor nu le stergi numarul de telefon. mai stii?!