III

E aproape zece seara. Matei ma astepta cu masa pregatita. Il iubesc, stiu ca il iubesc. Am stiut ca ceva nu e in ordine in momentul in care am simtit nevoia sa imi demonstrez ca il iubesc.
Am mancat in liniste, desi abia asteptasem sa il vad. Simteam cum ma urmareste cu privirea, dar nu indrazneam sa ma uit la el, ca si cum ma faceam vinovata de crima. Tocmai atunci, se auzi usa de la intrare. Eliza venea pentru prima oara la momentul potrivit.
-Salutare si pofta buna !
-Multumim, ii raspunse Matei. Eu m-am multumit doar sa ii zambesc. Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi citit recunostinta in priviri. Oricum, e mai bine ca nu ma cunoaste. Si asta nu insemna ca nu mai vroiam sa plece.
-Ce mai face Laur ?
-Bine, face bine, e un tampit Laur, de ce ma intrebi de el ?! E un idiot si un magar !
Era cat pe ce sa ma inec. Nu se poate, se certase cu el. Asta insemna ca nu mai pleaca.
-Haide, Eliza, e baiat bun, nu cred ca e asa de grava situatia.
-Nu, sigur ca e baiat bun, e asa de bun incat uita de ziua mea.
Pentru a doua oara in mai putin de doua minute, era sa ma inec din nou cu mancarea. Si eu uitasem de ziua ei.
-Aaaa, pai… stii… nu a uitat. Zicea ca vrea sa iti faca o surpriza, serios. Chiar m-am intalnit intamplator cu el saptamana trecuta si iti cauta un cadou.
Matei salvase situatia. Eliza il crezu.
-Tu vorbesti serios ?
-Eliza, te-as minti eu pe tine ?
Da, ar minti-o. Nu era prima oara.
-Da, uite, nici eu nu am uitat si am o surpriza pentru tine, dar inca nu a sosit. E nasol rau, va trebui sa ma duc maine in zori sa ii cumpar ceva. Ceva care azi nu sosise inca. Ceva din China, ce putea sa fie ?! Acum ca stia ca Laur al ei e baiat bun, se calmase.
O vad ca pleaca.
-Unde te duci?
-La Laur, sa ii cer iertare. Nu ma intorc in seara asta.
Si pleca.
-Matei, suna-l repede !
Si seara se termina cu bine pentru toti. Pe la 12 a sunat Cristina, ea are rolul matusii in piesa.
-Tu esti nebuna!
-Multumesc, de-asta m-ai sunat?
-Te invidiez. Arata asa de bine. Si azi… parca erati doi indragostiti, a fost absolut genial !
-Da… ma rog, nu mi se pare un actor prea bun.
-Glumesti, nu ? Tipul e superb, e talentat, e barbatul ideal !
-Ei, lasa, nici chiar asa.
De data asta chiar vorbeam serios. Sunt convinsa ca barbatul ideal nu exista asa cum nici femeia ideala nu exista. Daca inveti sa iubesti si sa traiesti alaturi de celalalt in deplina armonie, atunci inseamna ca te potrivesti cu el, dar la fel de bine mai pot exista inca 30, 100, 200 de barbati in lume cu care sa te potrivesti de minune, dar pe care nu o sa ii cunosti niciodata.
-Cristina, vorbim maine. Sunt obosita.
-Bine, abia astept, maine facem si actul III. Chiar, esti bine ? Ca azi pareai bolnava, parca aveai febra. Sa iei pastile si sa te faci bine. Ne vedem maine !
Sa iau pastile ca sa imi treaca. Bun sfat, pacat ca nu functioneaza. Matei s-a asezat langa mine. Stiu ca e obosit, i se citeste pe chip. Abia isi mai tine ochii deschisi, dar face eforturi mari ca sa nu adoarma. Ma cuibaresc langa el si ii sarut pleoapele. Ma ia in brate, se apropie incet de mine si isi aseaza capul pe pieptul meu. Apoi adoarme.
-Stii ca te iubesc, nu ?
Il iubesc, el e tot ce am.