04 March 2008

Tramvaiul 5

Poate cel mai trist si cel mai singur dintre toti... Venea alene, scartaind si suierand morocanos, plictisit la culme de toti acei oameni fara chip pe care ii purta in fiecare zi catre cele mai teribile destinatii. Sau cel putin asa isi imagina el. Nu ii vedea niciodata zambind asa ca trasese singur concluzia ca ii duce spre un loc ingrozitor. Cu toate acestea, nu intelegea de ce ei erau mereu grabiti. Credea ca le face un bine mergand incet. Si oricum, nu mai era ca atunci cand era tanar si stralucitor. Acum vopseaua portocalie capatase o nuanta murdara de bej, iar albul se transformase in gri.Poate ca din cauza asta nu mai zambeau oamenii. Da, uite, la asta nu se gandise. Nu isi mai aducea aminte daca atunci cand era el tanar, ei mai stiau inca sa zambeasca, dar ii placea totusi sa creada ca daca l-ar vopsi din nou, i-ar face pe oameni fericiti.
Ma gandeam ca lucrurile ar putea sta si invers. Poate ca oamenii ar trebui sa faca un tramvai fericit, zambindu-i.

4 comments:

  1. eu am mers odata la teatru cu tramvaiul 5:)

    ReplyDelete
  2. sper ca i-ai zambit.

    ReplyDelete
  3. el priveste pe geamurile murdare printre strazi si blocuri inalte, printre oamenii plictisiti de aceeasi viata repetata zilnic. el, regreta trecerea din uman in fiara. e prea tarziu pt regrete repetate, iar el, asteapta, asteapta cu teama clipa in care va cadea rapus tristetii trecatorilor, a oamenilor fara dimineti.

    ReplyDelete
  4. sau ziua in care cineva ii va zambi si ii va schimba pentru totdeauna diminetile...

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare