01 March 2008

Tramvaiul 16 Oamenilor nu li se face mila, ei rad


I se umezisera ochii. Cu greu isi mai putea stapani lacrimile. Nu ar fi vrut sa o vada plangand. De ce isi deschidea sufletul atat de usor? Nu isi dadea seama ca tocmai astfel va fi mai usor de ranit? Oamenilor nu li se va face mila, ei rad. Strangea cu grija biletul pe care el il aruncase inainte sa plece. Nici macar nu o zarise, dar acum nu mai conta. Totul era pierdut, iar lacrimile, desi nu puteau schimba situatia, aluncau in voie pe obraji luand-o in jos ca si cum ar fi vrut sa ii picure pe piept si sa ii aline inima. Privirile strainilor o raneau si mai mult. Nu vroia mila lor, ci doar iubire. Pentru prima data, dupa atata vreme, isi dorea sa fie iubita din nou. Insa tramvaiul plecase si se facea tarziu... din ce in ce mai tarziu...

2 comments:

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare