21 September 2009

Fericirea e in mâinile noastre

O să credeţi că am luat-o razna. Unii dintre voi, cel puţin. Citind cărţi despre budism (azi am citit Buddhism.Eight steps to happiness-Dieter Glogowski) am decis că îmi voi ghida viaţa după principiile budiste. Pentru că până acum nothing seemed to work. Şi de ceva vreme sunt pur şi simplu fericită cu adevărat. O să scriu mai multe despre ce înseamnă a-ţi găsi pacea interioară care modifică totul în jur. Desigur, viaţă fără durere nu există, dar ţine de noi să ne lăsăm doborâţi sau să devenim mai puternici.
▲ ,

12 comments:

  1. răzvan cîmpean09:03

    nu am timp iar, dar spun doar ca daca fericirea e in mainile voastre, tare le-as vrea:)

    ReplyDelete
  2. verde ursuz09:08

    :) Simpatic mod de a glumi, dar fericirea este intr-adevar si in mainile tale.

    ReplyDelete
  3. MariD16:49

    try this: zenhabits.net ;) huugs

    ReplyDelete
  4. verde ursuz17:32

    Sunt multe carti scrise despre "motivation", "success", "how to overcome...", dar invataturile budiste sunt mult mai simple si eficiente.

    ReplyDelete
  5. Anonymous10:06

    Mie mi se pare budhismul prea centrat pe sine, pe binele individual. Deci, egoist.

    ReplyDelete
  6. verde ursuz10:19

    Una dintre învăţăturile cuprinse în ceea ce se numeşte dharma se referă şi la faptul că lumea funcţionează după principiul cauzalităţii. Astfel, suntem învăţaţi că nu suntem singuri în univers şi că tot ceea ce facem noi se reflectă asupra tuturor fiinţelor sensibile (orice fiinţă înzestrată cu spirit). Mai mult, credinţa budistă consideră că nu există duşmani şi că în orice relaţie interumană, vina o poartă întotdeauna ambele părţi implicate.

    ReplyDelete
  7. Anonymous22:09

    Dar a face binele numai ca sa se intoarca inapoi la tine bine nu mi se pare iubire sau altruism. Totul e un fel de tranzactie:faci ceea ce iti sta in putinta ca sa fii fericit. Fericirea personala e pe locul 1.

    ReplyDelete
  8. verde ursuz22:21

    Nu faci bine ca să-ţi fie bine, ci ca să fie bine. Budismul spune că nu există duşmani. Fericirea "personală" înseamnă doar să fii împăcat cu tine însuţi, altfel nu ai cum să îi ajuţi pe ceilalţi. Dacă e să o luăm aşa, creştinismul îţi spune să faci îi ajuţi pe ceilalţi ca să îţi "asiguri" un loc în rai. Eu nu văd însă de ce ar trebui să suferim acum când fiinţa noastră este ceea ce ar trebui să ne preocupe. Nu există lucru mai fascinant şi mai "plin" de întrebări decât existenţa propriu-zisă, fie că este a noastră sau a celorlalţi.

    ReplyDelete
  9. Anonymous22:35

    In crestinism nu faci bine ca sa iti asiguri in loc in rai... in iudaism e asa poate. Crestinismul tocmai in asta consta: Rastignirea spala pacatele tuturor celor care cred. Asa se explica faptul ca si cel mai mare pacatos, caruia ii pare cu adevarat rau de pacatele salein ceasul mortii si crede in Dz, poate ajunge in rai (ex. talharul de pe cruce). Facem binele ca sa ne asemanam cat mai mult cu Dz.

    Budismul are conceptul de karma: orice actiune are o consecinta. Deci trebuie sa fiu mereu atenta la ceea ce fac, pentru ca nu cumva sa ma reincarnez intr-un soricel intr-o viata viitoare. Tranzactioneaza si nu iarta. Gresesti, platesti.

    Un lucru pe care nu il inteleg e ca ai spus "faci bine ca sa fie bine". In ce masura se axeaza filosofia asta pe ajutarea aproapelui, iubirea celorlalti oameni ca pe noi insine? Ce face sa contribuie la binele universal?

    Sunt si eu de acord ca viata noastra e incredibil de fascinanta, dar in totalitatea ei (si dupa moarte, mai ales atunci).

    Mai demult am fost si eu interesata de budism si mi-am cumparat o carte si am incercat sa invat pozitii de yoga etc dar in timp i-am descoperit multe lipsuri.

    ReplyDelete
  10. verde ursuz00:47

    dar dacă nu facem bine, ajungem în iad. a face bine ca să fie bine înseamnă că lumea ar fi perfectă dacă nu ar mai exista violenţă şi ură.

    ReplyDelete
  11. Anonymous13:55

    Evreii cred ceea ce zici tu (ca daca nu faci bine ajungi in iad), de aceea au si fff multe reguli stricte.

    In crestinism se stie ca nimeni nu poate face numai binele si nu ajunge in rai prin fapte, ci prin credinta. (Noul testament inlocuieste Legea Vechiului Testament cu harul).

    Exemplul cel mai clar - unul dintre talharii rastigniti langa Iisus pe cruce (care facuse din plin fapte rele, de aceea fusese rastignit)isi constientizeasa greselile si le regreta cu cateva minute inainte de moarte- s Iisus ii prmite ca vor fi impreuna in Rai. Deci nu faptele ne duc acolo.

    Daca nu ar mai exista violenta si ura, dar totusi ar exista indiferenta, tot rau ar fi. Cred ca solutia e ca ura sa fie inlocuita cu iubire, nu doar sa fie eliminata.

    ReplyDelete
  12. verde ursuz10:30

    Pai daca ura ar fi inlocuita cu iubirea, ar fi automat eliminata. Si sigur, e bine ca ni se iarta toate pacatele, dar poate ar trebui sa se puna mai mult accent pe ceea ce inseamna spiritul omului. ar trebui sa invatam mai mult ca nici in timpul vietii sa nu gresim. poate ca multi isi pun sperantele in pocainta de la sfarsitul vietii. sigur, ajungi sa regreti cu adevarat si esti iertat. dar oare cati oameni au murit din cauza unui om fara inima?

    ReplyDelete

Subscribe to: Post Comments (Atom)
With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare