06 September 2009

uneori se întâmplă atât de multe şi totuşi, atât de puţin.

străzile s-au apropiat din ce în ce mai mult de centru, s-au micşorat, s-au încrucişat, s-au răsucit şi s-au oprit unde nici eu nu credeam că se vor opri. de aici, de sus, de la fereastra care ocupă tot peretele, se vede ateneul atât de frumos luminat noaptea. muzeul de artă ocupă restul peisajului. dimineţile sunt mai pline de când bucureştiul pulsează la doar doi paşi. motoare turate, alarme de maşini, coloane oficiale şi sirene, calea victoriei şi un french bakery. cărtureşti unde citesc atunci când afară plouă, bcu cu foşnete şi concentrare. oameni şi mirări. atât de multe întâmplări şi atât de puţin timp.

2 comments:

  1. atat de multe intamplari frumoase, vrei sa zici.

    cat despre timp, te inteleg perfect!

    ReplyDelete
  2. trebuia sa sterg postul pentru ca e postat mai sus, acum il las.

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare