azi îmi era foame, am scris ceva, apoi am rămas în pană de idei. joi, joi, joi. nu vă spun încă nimic, dar joi, joi, joi.
"O zi bună începe cu un zâmbet. O zi bună se cunoaşte de la primele raze de soare. Şi tot ce trebuie să faci este să te ridici din pat zâmbind. Bucureştiul îmi pare din ce în ce mai frumos. Mi-am început ziua cu o plimbare destul de lungă pe străduţele din apropiere, atât de frumoase şi care până nu demult îmi erau necunoscute. Nici nu m-au mai deranjat maşinile parcate pe trotuarele înguste în dreptul afişelor cu „Cade tencuiala!”. Cu atât mai bine pentru trecători. Florăresele scoteau în stradă crizanteme şi nuferi, pisicile se spălau în lumina blândă a unei zile de marţi. " cam atât am apucat să scriu, pe urmă nu ştiu ce s-a întâmplat.
joi, joi, joi.
pericolul trecerii pe un trotuar cu "atentie, cade tencuiala" e ca poate ai "norocul" si-ti cade in inghetata si apoi vei manca o inghetata de tencuiala :)
ReplyDeletene scrii vineri despre joi, joi, joi, da? :)
ReplyDelete@pikchiu: :)) la asta nu m-am gândit. ţi s-a întâmplat?
ReplyDelete@arc-en-ciel: dacă e de bine, da, dacă e de rău, iarăşi da. ;)
sa-mi cada tencuiala in inghetata, nu. dar sa-mi zica cineva asta, da. si am izbucnit in ras :))
ReplyDelete