iarna vine

cu un soi de amintiri pe care nu ai apucat sa le impachetezi bine sezonul trecut. ca si cum te transformi din nou in aceasta decembrie doar pentru ca metamorfozei de anul trecut i-a fost pusa ca stavila o fericire neasteptata, neinteleasa, dar cat se poate de reala. martie, aprilie, mai, iunie (aici ai inteles cine esti), iulie, august, septembrie, octombrie (aici a inceput prezentul), noiembrie, decembrie.

doar nefericirea te-a facut pana acum (sau drumul ingust sau neintelegerea tuturor lucrurilor) sa mergi mai departe cate patru zile la rand cu doar cateva cesti de ceai. dar stii ce inseamna dezechilibrul asta si unde poate duce si stii ca fericirii ii trebuie si mancare fizica, nu doar spirituala. sau ajung oare numai prietenii, el, cafeaua, ceaiul verde si toate restaurantele si toate cafenelele si toate pub-urile pe care le-au inventat parca pentru noi, atat de multe si diverse, cat sa ne tina aici si sa ne amane plecarea?

dar noi vom pleca, nu-i asa, mai impachetam azi cate un tricou, ne amagim cumparand de la angst si recitim lectia despre pozitia verbului in limba germana. si ne reamintim ca nu trebuie sa ne afisam sentimentele zilnic si ca uneori parca nici nu ne-am aminti unul de celalalt si ce bine e asa, invatand sa vorbim prin nesemne.

mai e doar punctul asta, nu, mai sunt doar doua, pe care vrei sa faci un semn ca le-ai indeplinit. cere ajutor aici, in paginileasteapunctnesfarsitdesprijin si scapa de toate obiceiurile rele. trei randunele isi luau la nesfarsit zborul de pe un brat.