stiu sigur ca nu ma trezesc pentru ca nu e un vis

mi se face dor. dar, de data asta, cineva ma suna inapoi si imi spune acelasi lucru. si ne despart uneori doar ore. miroase a var proaspat si a ciment. urc trei etaje, nu imi place liftul din blocul asta. diminetile au capatat un nou sens, cel putin unele dintre ele. stiu sigur ca nu ma trezesc pentru ca nu e un vis. mi-am inceput dimineata fara cafea. uneori imi citesc horoscopul. evident, imi place doar atunci cand mi se spune ca totul o sa fie bine, ca in zilele x si y din noiembrie se vor aseza lucrurile cum trebuie. si le cred. si incep sa ma comport ca atare. casa noua si miroase a stare de bine peste tot. am lasat si flori acolo unde nici macar parchet nu exista. cine-ar fi crezut ca iti ia doua luni sa te muti in casa noua, dar in casa ta din care nu trebuie sa mai pleci vreodata, cu vecini care sunt ai tai si nu ai unui apartament pentru care platesti chirie. batai de inima mici, in ton cu toamna asta care-mi pare, pentru prima data, nespus de frumoasa. s-au aliniat multe lucruri cum nu speram vreodata tocmai pentru ca intotdeauna speram la ceva. iar atunci cand accepti doar prezentul si nu-ti mai faci planuri, le primesti pe toate ambalate frumos, cu zambete calde si sincere, sub alta forma care te lasa totusi sa le recunosti: sunt fericiri mici pe care le imbratisezi. sunt visele pe care le-ai avut ani de zile si pe care le-ai primit abia acum cand ai inteles cea mai importanta lectie a existentei: viata e acum, iar inauntru e important sa fie liniste. sau poate ca, asa cum a scris la un moment dat selma yusuf: "Maturitatea e atunci cand ajunge sa-ti placa spanacul". Asta o fi?