05 May 2012

să stai pe loc şi să alergi continuu

play this first:




petrec mai mult timp în bucătărie decât în living. oamenii trag de mine cu întrebări pe care vor să şi le pună lor înşişi, dar nu îndrăznesc. dau explicaţii scurte, lipsite de consistenţă. uneori le dau răspunsul pe care-l caută cu înfrigurare. nu le place niciodată cum sună, iar mie-mi tresare inima scurt şi-mi amintesc de aţele care se rup uşor şi de materialele care se destramă. rezistă doar când celălalt nu trage în altă direcţie.

încep să fie multe grade la umbră. în dimineţile mele prelungite şi atât de puţine, când intuieşti o lumină plăcută dincolo de draperii, îmi regăsesc unul dintre obiceiurile omului care poate să trăiască numai cu el. te schimbă în bine traiul solitar, te ţii mai bine pe picioare.

55,1 îmi spun şi-mi confirmă asta şi ecranul de sticlă. aud mai puţin zilele acestea, dar mă ascult mai mult. şi din liniştea mea, atunci când vuietul de afară devine deranjant, iau un pic şi-mi trece. trebuie să te asculţi pe tine mai mult când ţi se pare că din alte direcţii vin răspunsuri greşite.

în realitate, ar trebui să întrebăm mai puţin şi să credem mai mult. îmi închid urechile, cum făcea kiki în dans dans dans. şi-l ascult pe proust care spunea că nevoia asta de confidenţe şi de nesfârşite conversaţii vine dintr-o natură periculoasă.

mă ridic acum şi cu mine se ridică mai toate lucrurile. e linişte aici şi e o lumină plăcută pe care o intuieşti dincolo de draperii. poate că toate zilele de weekend miros la fel şi se simt la fel. ca o mătase foarte fină sau ca un bumbac moale şi parfumat.

de fapt, aş fi vrut să scriu despre cât de simple pot fi uneori lucrurile. dar trebuie să lupţi puţin ca să le faci să fie simple. tu, cu tine. trebuie să îţi închizi urechile.

e un fel de deszăpezire senzuală. 


cucu!


*în italic - Dans dans dans - Haruki Murakami

4 comments:

  1. ştii, eu nu prea am avut parte de prieteni în adevăratul sens al cuvântului. poate şi de aceea sunt cumva între şi între: mă regăsesc în fiecare draperie trasă dis de dimineaţă de-a ta, în momentele în care apreciem singurătatea, însă de multe ori mi-e frică să nu mă transform în ceva din care cu greu mă mai pot întoarce; la fel şi cu ceilalţi oameni, cum am zis, poate nu am întâlnit, încă, oamenii potriviţi, dacă mai există şi pentru mine, însă când "fug" spre ei de frica cealaltă mereu vine momentul în care tot ce ţine de ei mă învăluie, cumva şi simt că nu mă ajută, mă face doar să mă pierd în cotidian şi-n problemele altora. ştiu, asta face parte din prietenie, solidaritate, etc, însă mereu am avut ne-şansa de a simţi că eu merg până la o bucată and that the just don't come to meet me halfway.
    nu ştiu dacă mă fac înţeleasă prea bine, însă nu ştiu, uneori mă gândesc, maybe it's me? poate aştept prea mult?

    p.s. scuze, de pe mobil am reuşit să postez comentariul dincolo, my bad. îl poţi sterge, dacă nu, o să-l şterg când ajung la un pc.

    ReplyDelete
  2. cred că ne întrebăm mult mai uşor dacă nu aşteptăm prea mult şi uităm cât oferim. trebuie ca, mai întâi, să poţi fi fericit singur şi să fii centrul universului tău. nu-i poţi ajuta pe ceilalţi, te poţi pierde, cum ai zis tu, când nu ţi-ai definit încă poziţia în propria viaţă. îţi pot spune că trebuie să ai încredere, atât în tine, cât şi în oameni. ascultă-ţi inima şi nu regreta că cineva nu-ţi poate fi prieten. lasă noul în viaţa ta, din nenumărate puncte de vedere. nu putem fi prieteni cu toţi oamenii, dar nici nu avem nevoie de foarte mulţi. o să vezi că până şi un singur prieten apropiat e uneori suficient. :)

    ReplyDelete
  3. strălucești. tot timpul.
    nu uita asta!

    ReplyDelete
  4. Mi-ai dat o stare de ...nestare Si mi-ai amintit de primele mele zile de trai solitar. Oamenii ne adreseaza intrebari si au grija sa ne mentioneze aproape de fiecare data "te rog sa fii sincer", dar sinceritatea noatra este socotita oricum, dar nu sinceritate. Ei vor sa auda ce le place, sinceritatea e ceea ce asteapta sa auda, nu esti sincer cand spui ce crezi, esti sincer cand spui ceea ce ei vor sa auda, altfel dai buzna in sufletul omului si-l traznesti.

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare