Love

cand incepi sa iubesti, incepi sa iubesti mai tot. pentru ca incepi sa te iubesti pe tine de zece ori mai mult, ca si cum ai prinde drag de tine, din nou, in fiecare zi. si-ncepi sa-i iubesti inzecit pe oamenii la care ai tinut oricum pana acum. mai ales cand vezi ca au trecut ani (mai multi decat degetele de la o mana) si ei sunt tot aici, unii cu inima, fiindca fizic s-au mutat la multi kilometri departare. si sa vezi cum incepi sa iubesti mancarea dupa ce te-ai disciplinat vreo trei ani, cu bune si cu rele, prin echilibru, dar si prin dezechilibru, si-ai invatat cum nu trebuie sa iubesti chiar tot si cat de necesar e sa gatesti sanatos si sa savurezi fiecare bucatica din ceea ce ai pregatit. si iubesti sa vezi cum altii se bucura de ceea ce ai pregatit fiindca, am spus si mai demult si spun si-acum, n-ai nimic daca nu imparti asa cum nu poti fi fericit la nesfarsit de unul singur. daca acum trei ani as fi insirat o lista mare de alimente procesate, azi imi vin in minte doar mancarurile pe care am invatat sa le apreciez si care sunt, in mod cert, in intregime naturale si pregatite in casa. am inteles cum orice invat are si-un dezvat, cum poti sa accepti lucruri noi in viata ta renuntand la ideea ca "eu nu pot sa mananc asa ceva".

am invatat ca ce mananca alti oameni spune ceva despre ei (fara sa emit vreo judecata spunand asta, ci fiind o observatie prin care fac referire si la mine), am invatat ca trebuie sa apreciezi din plin eforturile pe care le fac altii pentru tine si sa ceri sa fie apreciate si ale tale, in egala masura. sa iubesti inseamna sa stii sa te pui si pe primul plan si sa vrei sa primesti pe-aproape de cat oferi. nu ma mai refer aici la mancare, ci la acel echilibru pe care-l pierdem uneori cand uitam un lucru esential, fie ca vorbim de prieteni sau de relatii: cand cineva vrea sa faca parte din viata ta, isi va face timp suficient de mult incat tu sa nu simti niciodata ca persoanele in cauza nu sunt prea sigure ca te vor in viata lor.

multe lucruri sunt binecuvantari, iar mancarea e una dintre ele. nu, nu-mi mai place sa vad cum cineva iti cioparteste mancarea si spune "asta nu vreau, asta nu-mi place, asta nu mananc". sunt lucruri la care incep sa tin din ce in ce mai mult si pe care mi le asum fiindca mi-am propus cu mult timp in urma sa inteleg lectia din tot ce mi se intampla. si-mi place sa cred ca am crescut si ca azi stiu sa ma pun la adapost de mult mai multe. cea mai importanta lectie pe care am invatat-o acum ceva timp si care m-a facut sa trec peste multe dezamagiri a fost sa nu raman prinsa in trecut si sa nu cer altor oameni ceea ce ei nu pot oferi. si printre lucrurile care azi ma fac sa ma incrunt se numara si amintirea acelei senzatii de a fi prins in trecut. o regasesc la alti oameni si le-o inteleg fiindca am facut asta ani de-a randul.

revenind insa la mancare, chiar daca acum sunt intr-un punct in care mananc extrem de putine feluri de mancare (doar pentru o perioada relativ scurta), stiu clar cat de mult iubesc mancarea si cat de mult ma bucur ca o apreciez si ca o vad ca pe una dintre bucuriile de zi cu zi, fara sa fac din asta un exces. si, cel putin in privinta asta a unui echilibru, ajung la concluzia ca "nothing worth having comes easy". in ce priveste relatiile, acolo cred ca tine doar de doi oameni care inteleg ca a ramane indragostit tine si de vointa doar fiindca e foarte usor, mai ales astazi, sa te dezindragostesti.