mi-am gasit binele dintr-o intamplare

ca asa gasesti oricum cele mai faine lucruri in viata si cei mai faini oameni. ca atunci cand te suna cineva si-ti spune ca a gasit un job incredibil pentru tine si ti se potriveste manusa. sau ca atunci cand el te face sa te simti de un milion de ori mai frumoasa. si eu mi-am gasit binele din intamplare, pe neasteptate. e o realitate care ti se arata brusc, uite-ma, eu sunt ceea ce vezi tu in lume, mai ai de facut asta si asta si asta, dar ce-ai facut pana acum e bine, poti sa fii mandra de asta. si s-a mai adaugat putin echilibru dupa toata asta, dupa multe framantari (ca si aluatul trebuie framantat ca sa creasca si se dospeste abia dupa ce-l lasi in liniste si la caldura). un echilibru suprinzator, oricum. si uite, mai ai asta si asta si asta de indreptat, dar macar le stii si le lasi sa te intepe din cand in cand cat sa nu uiti ca trebuie sa le corectezi.

dupa 25 de ani incepi sa obosesti de oameni. te simti, fara sa-ti dai seama cum, de parca ai fi in varful unui munte: "pot spune ca le-am vazut pe toate pana la varsta asta". si viata te invata ca ce s-a construit in timp, ce a rezistat intr-o armonie vreme indelungata va rezista in continuare. si-ti lasi fruntea in liniste pe umarul celor care au stiut sa fie mereu sinceri cu ei si cu tine.