greu de explicat

nu prea mai am chef sa scriu in timpul saptamanii. poate ca cele mai bune texte se scriu sambata. cand iti cunosti lumina din jur, cand muzica e numai a ta, cand esti numai tu cu tine sau cand el e acolo si traiesti cele mai frumoase dupa-amiezi din lume. cand cafeaua e cafeaua, cand ora doua e ora doua si nu e nicio graba fiindca a doua zi e duminica si luni nici nu pare sa existe.

saptamana aceasta e atat de plina incat am facut doua liste doar ca sa pot sa dorm. am visat totusi ca un om tot arunca inspre noi cu multe cutite si pana la urma am ajuns sa dormim intr-o posta abandonata. lucrurile care trebuie facute se fac si le fac si cred ca de-asta mi se si par ca uneori se strang in jurul meu. dar le fac prin puteri pe care nu le banuisem fara sa le mai abandonez, fara sa ma mai abandonez. si ziua mea care incepe la 6 dimineata se umple cu schite inca din acea prima ora, dintr-o cafea bauta cat mai puternica si neagra, neaparat fierbinte, cu o muzica in surdina. si mai apoi infrunt ziua, fac ceea ce trebuie facut. as inmulti totul cu 100. nu incep de maine. maine e ziua mea. 26 de ani. mi se pare doar ca a venit parca prea repede sau nici eu nu stiu, dar stiu ca totul e asa cum ar trebui sa fie.

pot sa fac acum conexiuni mult mai usor. si pot sa vad cum munca din trecut imi face ordine in ganduri si pot sa-ti spun totul despre mine, cine sunt, ce vreau si ce-mi place, fara sa am un plan anume. fiindca am inteles cum se asaza unele lucruri, de unde vin, cum se intampla si de ce. fiindca tot ce exista are un rol anume si fiindca acum doi-trei ani nu plangeam daca l-as fi citit pe m. h. simionescu, dar acum plang din cinci in cinci pagini la fragmente care-mi rastalmacesc sufletul, iar eu ma bucur fiindca inteleg lucruri pe care inainte nu le aveam in mine.

e bine sa plangi pentru durerile altora fiindca sunt si durerile tale. nu exista un singur om, exista o singura lume.