copyright: verde ursuz |
Am sters si-am scris din nou. Nu ma credeam in stare, acum multi ani, sa fac tot ce-am facut pana acum. Am avut revelatia asta cand eram in baie si ma uitam in oglinda. O baie renovata de la zero, dupa doua luni de munca si chin, nervi si 3 instalatori carora, recunosc, nu le-am dorit tocmai binele in acea perioada. Dar acum multi ani, in facultate, nici prin gand nu mi-ar fi trecut ca o sa am casa mea asa. Ca EU o sa fac asta. Si, presupun, nici altii nu vedeau asta in mine. E ciudat cum ajungem sa ne schimbam atat de mult. Privesc in urma doar ca sa vad cat de mare e de fapt schimbarea. Habar n-aveam ce o sa fac. Alegeam 10 vise, le testam cate un pic, apoi le abandonam. Din acea frustrare a omului care renunta, din acea saturatie la care ajunsesem, s-a nascut tocmai revelatia a ceea ce fac astazi. Dar sunt atat de multi alti factori care m-au adus aici incat schema lor, desi in mintea mea e clara, ar putea fi descrisa doar prin multe, multe cuvinte. Am spus si ieri, n-am eu superputeri in fiecare zi, dar si cand le am!
Imi place totul atat de mult incat n-am cum sa nu ma bucur pentru aceasta stare a lucrurilor. Si cred sincer ca intr-un an de zile am avut parte de experiente eminamente necesare. Am invatat mult si de la oameni, dar si citind. Mi-am propus sa fac ordine si sa ma autodepasesc in multe privinte si am reusit. Si-am invatat (cel mai important!) cum functioneaza modul in care se raspandeste energia printre noi, ce anume anima lucrurile si ce le face sa se prabuseasca si cat de bine este sa te detasezi de unii oameni. E adevarat ca cea mai mare suferinta ne-o producem singuri cand luam totul cat se poate de personal. Uneori e cazul, dar de multe ori, nu.
Mai am momente, ca tot omul, cand ma supara ceva sau cineva. Mai plang ca sa ma eliberez, mai plang cand ma simt coplesita sau cand dau de-o perioada in care pare sa predomine doar haosul si stresul se prelungeste. Dar pana si plansul acesta il simt acum ca pe ceva sanatos, eliberator.
Si sunt in continuare recunoscatoare pentru oamenii din viata mea, sunt atat de minunati si sinceri, atat de mult ofera si sunt atat de buni, incat nu ai cum sa nu te simti un om bogat.
No comments:
Post a Comment