can't complain. sau pot? nu-mi dau seama unde as putea sa trag linia intre oboseala si dezorganizare. stiu, stiu mult prea bine, ca o mai buna organizare m-ar ajuta. si imi doresc sa fac asta. si stiu ce m-a ajutat. si stiu pentru ce sa zic multumesc. am avut prea mult timp ca sa ma gandesc exact la ce nu voiam. stiu doar ca la unele lucruri nu voi renunta, chiar daca la unii oameni renunt, am renuntat si voi renunta in continuare.
si mai stiu ca atat de multe tin de mine, de cum privesc lucrurile, de cum aleg sa vad o situatie si de cat de bine voi reusi sa nu iau lucrurile personal. am ras, am plans, am zambit. am zambit poate mai mult decat in ultimii ani la un loc. si-am fost, a la longue, fericita. poate n-am muncit suficient, dar n-am stiut cum sa depun mai multe eforturi. de epuizarea aceea trebuie sa scap, de epuizarea care ma facea sa nu-mi doresc decat sa trag aer in piept si sa ma odihnesc apoi. n-am stiut daca era epuizare fizica sau pshica, dar imi dau seama ca fix asta era. o epuizare de care voi reusi sa scap doar printr-un autocontrol drastic.
am obosit sa mai vorbesc de planuri. imi doresc, sincer, sa ma afund in munca zi de zi. un exercitiu care sigur imi va prinde bine si care imi va demonstra ceea ce stiu deja, dar cred ca mi-a fost teama sa incerc: numai munca serioasa, organizata, constanta ma va duce unde imi doresc.
si acum, inapoi la munca.
No comments:
Post a Comment