365

Cat de mult vei obosi in unele zile. Cat de putina forta vei mai gasi in tine. Cat de singur vei crede ca esti. Aminteste-ti atunci ca alta data ai avut o forta de care nu te credeai in stare. Aminteste-ti ca ai iubit si ca ai fost iubit. Du-ti mana la inima si asculta-ti bataile. O sa iubesti din nou. Stiu ca ai citit asta pe trotuar, dar priveste cerul. Zambeste-ti si iubeste fiecare zi. Atat cat poti. Atunci cand poti. In unele zile nu o sa vrei sa te dai jos din pat. In alte zile nu o sa vrei sa vezi pe nimeni. Sa stii ca intotdeauna o sa fie cineva acolo gata sa te stranga in brate. Chiar daca nu pentru totdeauna, chiar daca nu pentru o viata. Fiindca nimeni nu-i e dator nimanui. Ne suntem datori doar cu dragoste, intelegere si respect. Dar suntem liberi si liberi trebuie sa ramanem. Si indragostiti pana la sfarsitul vietii noastre. Cred in doi batrani care stau in fata casei, undeva in Provence, si asculta greierii, in timp ce inspira mirosul puternic de levantica. In asta cred si-mi dau seama ca am toate sansele, daca ma agat de visul asta, sa-l urmaresc gresit o viata intreaga. Dar nu-l urmaresc. Asa cum nu plang acum fiindca inca n-am ajuns in Marrakesh. In schimb, stii ce fac? Dansez desculta minute in sir, inchid ochii si sunt acolo. Sunt pe acoperisul unei cladiri in Marrakesh. Si nimic nu mai conteaza, sunt acolo.

Momentele noastre de singuratate sunt un dar. Sunt ale noastre, ne sunt daruite fiindca noi trebuie sa stam numai cu noi. Sa ne ascultam, sa muncim la echilibrul interior si sa crestem. Nu inchisi in camera, cu perdelele trase, ci cu rasarituri, cu dimineti matinale, cu tabieturi, cu obiceiuri care sa ne aduca mai mult bine, cu dovezi de iubire pe care sa ni le oferim noua.

Se spune ca iubirea unui barbat face o femeie sa infloreasca. Ma tem de dezastrul pe care il poate face cand femeia inca nu stie ca poate exista si fara barbatul care a ranit-o. Am plans mult, nu dupa o singura despartire. Dar am plans doar cateva nopti la rand, pana sa ma recompun si sa zavorasc inca o usa. De fiecare data, imi place sa cred, am ajuns mai aproape de cine trebuie sa fiu. Si, de fiecare data, am ajuns la aceeasi concluzie: ca eu mai am de lucrat cu mine, ca numai in singuratate poti afla raspunsurile.

Se vorbeste mult despre dependenta emotionala. Se spune ca nu putem iubi sincer daca suntem dependenti emotional. Si cred ca neincrederea mea in iubirea celuilalt din asta vine. Dar e o mare realizare sa poti recunoaste fata de tine ca totul e responsabilitatea ta si numai a ta.