 |
| melanie dudek |
mi-am amintit. mi-am amintit de tine, mi-am amintit ca doare. mi-am amintit ca pot foarte usor sa reintru in tipar, inapoi in pielea pe care incerc sa o las in urma. mi-am amintit ca nu e vina ta, ca nu e nici vina mea. ca nu e vorba de vina, ci de a face lucrurile corect. onest fata de noi. sincer.
in afara lucrurilor, in interiorul lucrurilor. vreau sa ascult mai mult, sa analizez mai putin. sa observ, sa stiu ca adapostul e in noi. uite, numar zilele astea pe degete. o luna si ceva. si e atat de bine. atat de bine. poate asa voi gasi ceea ce acum inca mai caut.
vreau sa adorm pe umarul lui, nu pe al tau. am sters tot ce mi-am inchipuit, multa vreme, ca ai putea fi. ca ai fi putut sa fii pentru mine. ca n-am inteles, ca n-am stiut sa fiu intr-un fel. mi-am pus toate intrebarile gresite, m-am intrebat ce n-ar fi trebuit sa ma intreb. in loc, ar fi trebuit sa trec mai departe, cu fruntea sus, ca in seara aceea in care am mers zambind pe jos pana acasa, cum fac si acum, de saptamani bune. le-am pierdut sirul.
sa ma eliberez numai cu ajutorul meu. nimic din ceea ce credeam (aici greseam) ca mi-ai putea oferi, ca ai putea fi langa mine, nu avea cum sa ma faca un om mai bun, mai puternic. doar eu pot sa fac asta, de una singura. nu o probabila si incerta iubire. o iubire nestatornica ne poate face praf daca nu ne tinem bine pe picioare. iar eu, desi nu te-am lasat sa vezi, m-am prabusit atunci.
acum sunt eu, doar eu. m-am desprins incet, nu mi-ai mai trebuit. n-am mai vrut suferinta care venea din ganduri, n-am mai vrut povestile pe care mi le spuneam mie. n-am mai vrut sa sper nimic in legatura cu tine. vreau echilibrul meu si te rog sa nu-l strici. observ ca viata are teste, sigur ca are. cand suntem pe drumul nostru, cand uitam, cand pornim din nou in directia buna, de unii singuri, trecutul zgarie la usa si cere sa-l primim inapoi.
vreau ceea ce nu am avut niciodata. vreau sa ajung in locuri in care nu am fost niciodata. iar pentru asta stiu ca trebuie sa fac lucruri pe care nu le-am facut niciodata.
si eu vreau tot asta. si fac lucruri pe care nu le-am facut niciodata. :)
ReplyDeletem-a atins cand am citit. multumesc ca ai scris despre iubirea nestatornica. cred ca iubirea e ingeresc de statornica. numai permisiunea pe care ne-o dam noua ca sa iubim e nestatornica. si depinde de cum se poarta celalalt sau de cum bate vantul... mi-e atat de multa sete de stabilitate incat ma ameteste si gandul ca Pamantul se invarteste si ca Universul este in expansiune.
hai azi aici: http://fge.org.ro/ro/component/jevents/icalrepeat.detail/2014/06/26/1056/-/MDhhNmNjOTYyMDZmZjcyZDMxMWQ3YmNhNTg5NWZhNmU=/concert-simfonic.html.
aseara mai aveau bilete. :)
Ai dreptate, noi suntem cei nestatornici. Multumesc pentru invitatie, insa azi si maine programul e facut. :) O seara placuta la Ateneu, am fost recent, o sa merg din nou. Iubesc sa merg acolo.
Delete