Ego-ul pare sa fie cel mai mare dusman al nostru. Si cuvantul "dusman" tot de la ego il stim. Ca altcineva o sa ne faca rau, ca altcineva ne raneste. Cineva din afara noastra, cineva care are ceva cu noi, cineva care a lovit in noi, in esenta noastra, in ego. Vocea sa rasuna puternic. A rasunat de multe ori cand am inchis cel mai aprig usa. Dar si acum cred ca a fost cel mai bine asa. Mai ales ca am reusit sa scap si de resentimente, chiar daca nu de toate.
Nu m-am oprit niciodata din cautarea febrila a mai multor intelesuri. Si azi, fiindca de saptamani bune inteleg parca mai mult ca niciodata ce inseamna linistea cu adevarat, pot scrie cu mana pe inima ca cel mai bine e sa ai grija de tine, sa stii sa faci armonie in jurul tau, sa intelegi ca nu intotdeauna e important sa fii tu cel care are dreptate. Uneori e bine sa pleci, sa privesti in alta parte.
Te poti elibera, dar numai facand lucruri noi. Schimband la tine ce ti-ai imaginat, in sinea ta, ca nu poate exista, chiar daca iti doreai. Facand modificari si gandindu-te intotdeauna ca iti faci bine. Cel mai mare bine, un bine pe care il meriti. Pune-te pe primul plan cum n-ai facut-o niciodata. Astupa-ti urechile daca te striga oamenii care te-au ranit in trecut, nu iubi daca dai peste o iubire care nu-ti pare sincera, nu face compromisuri care sa te abata de la drumul spre tine.
Nu exista drum mai frumos decat cel pe care ti-l croiesti prin curaj. E si cel mai greu, dar drumul lin pe care-l umpli cu regrete e cel care te face un om din ce in ce mai slab. Si nu lasa experientele sa te schimbe in rau. O poveste veche aminteste de un batran care se afla la intrarea intr-o cetate. Un drumet l-a intrebat ce fel de oameni sunt in cetate, iar batranul a vrut sa stie ce oameni a lasat drumetul in urma. "Oameni rai si netrebnici", i-a raspuns acesta. Iar batranul i-a raspuns ca acelasi fel de oameni va gasi si aici. Cand un alt drumet a venit si a spus ca a lasat in urma oameni buni, harnici si prieteni dragi, batranul i-a spus ca si in noua cetate oamenii sunt harnici si buni. Fiindca omul poarta lumea in inima sa si fiindca cel care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nimic bun in prezent.
Am incercat si altadata sa ajung la acelasi echilibru si acum e cel mai bine, fiindca am stiut sa spun "nu", am stiut sa privesc in alta parte si sa nu mai cred ca un simplu zambet inseamna mai mult decat un simplu zambet. Mi-am inchis poate inima in fata celor care nu-s hotarati daca sa bata sau nu, daca sa vada ce se ascunde dincolo de un chip sau sa treaca mai departe. Le-am usurat nehotararea si-am plecat eu, pe un drum numai al meu, frumos si cu oameni buni, harnici si prieteni dragi.
No comments:
Post a Comment