see me better

Vreau sa stii ca aici e liniste. Sa stii ca habar n-am sa fiu altfel. Sa stii ca desi o sa ma mai schimb cu trecerea timpului, in esenta, voi ramane aceeasi. Poate ca ne schimba varsta sau senzatia ca avem o noua varsta. Poate ca ne schimba o experienta, un loc nou, o tara noua. Ma gandesc ca alti oameni ne schimba prea putin. Sau poate ca eu nu i-am lasat pe altii sa ma schimbe.

Am cunoscut, sa stii, multi oameni raniti. Oameni care au ales sa poarte cu ei in prezent o rana din trecut. Aproape inconstient acum, insa ei nu mai sunt cei din anii trecuti. Mi-ar fi placut sa ii fi cunoscut atunci, inainte de acea singura intamplare care lor le-a schimbat viata.

Fiindca, vezi tu, nu prea cred in oameni care nu se intalnesc la momentul potrivit. Ne intalnim si gata. Vom fi la fel si maine si cum alegem sa fim azi tine doar de noi. Mi-a fost frica sa las vreodata trecutul in prezent. Am sters mereu ce-am stiut sa sterg, nu mereu pe cat de repede poate as fi putut, dar am ales sa am din nou incredere.

E drept ca am avut si eu momentele mele in care simteam ca nu mai pot sa iubesc. Si poate ca o sa raman mereu cu o urma de regret pentru acele clipe in care primeam iubire si alegeam sa nu cred. Asta e urma mea din trecut, rana mea.

Azi nu te mai intreb nimic fiindca stiu raspunsul. Azi ma intreb doar pe mine ce vreau sa mai fac ca sa-mi fie bine. Si-mi raspund ca trebuie sa ma iubesc tare-tare si sa nu astept varsta de 30 ani crezand ca atunci ma voi simti altfel.

E bine acum si ne intelegem. Ne-am impacat si ne reconstruim relatia. O relatie pe care am inceput-o acum 27 de ani si care a ajuns greu la maturitate.