cu o carte în mână

1. Nimic nou pe frontul de vest - Erich Maria Remarque
2. Spuma zilelor - Boris Vian
3. Portretul lui Dorian Gray - Oscar Wilde
4. Marile speranţe - Charles Dickens
5. Jane Eyre - Charlotte Bronte
6. Furtuna - William Shakespeare
7. Hamlet - William Shakespeare
8. 1984 - George Orwell
9. Împăratul muştelor - William Golding
10. Ochi-de-pisică - Margaret Atwood
11. Femeia comestibilă - Margaret Atwood
12. Povestirea cameristei - Margaret Atwood
13. Penelopiada - Margaret Atwood
14. Talentatul domn Ripley - Patricia Highsmith
15. Prietenul nostru comun - Charles Dickens
16. Casa umbrelor - Charles Dickens
17. Legături primejdioase - Choderlos de Laclos
18. Gemenii - Mircea Cărtărescu
19. Zenobia - Gellu Naum
20. Călătorie la capătul nopţii - Louis-Ferdinand Celine
21. Swann - Marcel Proust
22. Aş vrea să mă aştepte şi pe mine cineva - Anna Gavalda
23. Robinson Crusoe -Daniel Defoe
24. Vineri sau limburile Pacificului - Michel Tournier
25. Meteorii - Michel Tournier
26. Lolita - Vladimir Nabokov
27. Vârstele lui Lulu - Almudena Grandes
28. Procesul -Franz Kafka
29. De ce iubim femeile - Mircea Cărtărescu
30. Inimi cicatrizate - Max Blecher
31. Viaţa pe un peron - Octavian Paler
32. Exuvii - Simona Popescu
33. Firmin - Sam Savage
34. Aventurile lui Habarnam - Nikolai Nosov
35. Lentoarea - Milan Kundera
36. Cititorul - Bernhard Schlink

Nu e bine

Nu, nu e bine. M-am indepartat prea mult de realitate si risc sa devin, in ochii unora, o fiinta ciudata cu un patrat in loc de corp, cu un felinar in loc de cap si cu un copac inflorit in loc de bratul drept. Sau poate ma transform intr-un ceainic, mai stii?! Cert este ca nu e bine asa. Unii m-au intrebat daca eu sunt Ela. Nu, nici pe departe. Incercam sa le explic ca eu scriu o carte... incerc... poate o sa o termin peste cativa ani sau poate peste un an sau poate niciodata, dar o scriu... Ce altceva mai fac? Mananc multa ciocolata. Sunt dependenta. Recunosc si nu vreau sa ma tratez. Merg si la o facultate... ca voi toti, de altfel. Ca as fi vrut ca scoala sa nu se intinda decat pe vreo 8 ani, asta e alta poveste... O poveste in care invatam muncind si facand ceea ce ne place. O poveste in care munca este egala cu placerea. De fapt, cuvantul "munca" nici nu ar mai exista in povestea mea. Dar eu spun prostii, nu ma luati in seama... Stiu, stiu, unii dintre voi traiesc deja povestea asta... :)
Pictez, beau ceai, ascult Alexandrina Hristov si mananc biscuiti cu ciocolata. Cineva spunea odata ca trebuie mai intai sa crezi ca esti ceva sau cineva si ca pe urma vei incepe sa te comporti ca atare. Avea dreptate. Gandeste-te la ce ai fi vrut sa fii si nu esti. Apoi imagineaza-ti ca esti. Apoi trebuie sa incepi sa crezi si vei deveni ceea ce iti doresti.

Si pe noi cine ne mai salveaza?

Ai crede ca unii oameni te pot intelege, ai crede ca toate cuvintele au fost spuse din inima, dar mai apoi te ciocnesti de o privire de gheata, de niste ochi care te tintuiesc locului fara sa iti mai permita sa te apropii de ei. Si tu ramai acolo, uimit ca nu vrea sa iti citeasca in inima, uimit ca ai putut sa te inseli atat de mult. Oamenii sunt niste fiinte ciudate. Nu imi pot schimba credinta asta. E drept, niste fiinte stranii cu niste suflete mult prea complicate pentru propriul lor corp.
Si mai exista si teama. Teama ca celalalt e mai ciudat decat tine. Viata asta e complicata din cauza a ceea ce este material. Imaginati-va o luma in care niste suflete alearga pe o campie plina de flori. De ce am construit atat de multe lucruri inutile? O campie... si niste oameni fericiti... dar stai, asta ar fi Raiul... Un rai pe care l-am fi putut avea si pe pamant.

The Perfect Couple

E de vanzare, il scot la licitatie! :p No, you can actually have it for 200RON. :)

Mi-a spus ca va dansa cu mine daca-i aduc trandafiri rosii

Mie mi se face frig atunci cand simt pana in adancul sufletul. Trandafirul rosu era pe scena si plangea. Era din ce in ce mai frig. As fi vrut sa il aud vorbind continuu 50 de minute. As fi vrut ca cele doua papusi umane sa nu il intrerupa cu dansul lor mult prea uman pentru cel care, in acele momente, statea ascuns in intuneric. As fi vrut sa ii zaresc de aproape ochii plini de lacrimi. As vrea sa mai merg inca o data la "Privighetoarea si trandafirul", dar sa tin ochii inchisi pe tot parcursul piesei. Ar trebui sa mergeti toti... de doua ori.
"Mi-a spus ca va dansa cu mine daca-i aduc trandafiri rosii... "

Din cand in cand simtim... aproape ca uitasem

Simt o durere in mine,
E o durere naprasnica
Cu gand de a ma ucide.
Se intinde teribil catre picioare
Incet, ca un sarpe ascuns
In iarba inalta si cruda
De un verde dureros.
E o durere crunta in mine,
In noi toti.

Leapsa... this one's long

M-a pricopsit cu ea O picatura. Multumesc, a fost chiar amuzant! Se vede dupa raspunsuri! :))
Buuun... ce trebuie sa facem:
1. Pune Winamp-ul pe shuffle.
2. Apasă forward pentru fiecare întrebare.
3. Foloseşte titlul melodiei pentru răspuns, chiar dacă nu are sens. NU TRIŞA!
4. Scrie cu bold întrebările şi răspunsurile, apoi comentează modul în care răspunsul se potriveşte cu întrebarea.
5. Dă-l mai departe la 5 persoane.

1. Cum te simţi azi?
AB4-Born to learn
Mai degraba born to take a nap...

2. Vei ajunge departe în viaţă?
Mika-Love Today
Se pare ca nu foarte departe... E un fel de "Carpe diem", nu?!

3. Cum te văd prietenii tăi?
Kate Nash-Foundations
Hmmm... cu picioarele pe pamant :p

4. Te vei căsători vreodată?
The Dresden Dolls-Sex Changes
Ce pot sa mai zic?!

5. Care e povestea vieţii tale?
Keane-Bend and break
Hmmm... nu tocmai...

6. Cum era în liceu?
Hot Hot Heat-Shame on you
Ba nu! Shame on you!

7. Cum poti avansa în viaţă?
The Amsterdams-High and dry
Cu siguranta! =))

8. Care e cel mai fain lucru la prietenii tăi?
Travka-Zborul(live)
Uite, e si live! Nu, prietenii mei nu au permis de zbor.

9. Ce se preconizează pentru weekend?
Guns N'Roses-Civil War
:( Sa speram ca nu...

10. Ce cântec te descrie cel mai bine?
The Verve-Bitter Sweet Symphony

11. Cum iţi merge în viaţă?
Morcheeba-Undress me Now
No comment... ;))

12. Ce melodie iţi va cânta la înmormântare?
Brand New Heavis-Jump N'Move
=)) o sa fie cam greu sa "jump n'move"

13. Cum te vede restul lumii?
Morcheeba-Everybody loves a loser
:)) Macar acum sunt linistita stiind ca everybody loves... me.

14. Vei avea o viaţă fericită?
Parov Stelar-Seven
Seven ce? sapte vieti?!

15. Ce cred prietenii cu adevărat despre tine?
Dezarie-Mother and child
Asta imi place :)

16. Sunt persoane care te doresc în secret?
Jason Mraz-Life is wonderful
:D Asta e un "da" cat se poate de clar! Sau depinde...

17. Cum să mă fericesc singur?Nina Simone-I'm Gonna Leave You
:)) bun sfat!

18. Ce ar trebui să faci cu viaţa ta?
Grimus-In a glimpse
?!?!

Si merge mai departe (iertata sa-mi fie indrazneala) la: vaxaly, Diana's Playground, Irys, Zuza si Baboozduk.

Elem elitenimid

Rasturnat vedeam rasaritul si oricat mi l-as fi dorit mai aproape, nu-l puteam avea. Asa se scursera clipe intregi cu iz de dimineata din care nu ramaneam decat cu niste franturi care ma faceau sa sufar. In intunericul indesat al camerei, asteptam lumina sau privirea. Cum amandoua intarziau sa apara, omul obosit isi continua calea. Cu inima zdruncinata, cu ochii tristi pentru ca asa se obisnuisera, mergea incetisor incercand sa nu-si auda gandurile. Pustiul era si inainte si inapoi. De la o vreme insa, omul obosit incepu sa isi umple clipele ce pareau dimineti. Mai intai cu un zambet, apoi cu certitudinea unui fapt, unei intamplari oricat de mici. Desi mult mai obosit, acum era fericit. Nu mai astepta privirea, gasise lumina.

Ganduri... randuri... multumesc

Credeam ca sunt singura si ca doar eu imi aud gandurile si le simt pana in adancul sufletului, dar am aflat ca mai sunt si altii care citesc cu sufletul. Eu asa ma hranesc: scriu. Asa imi alin uneori durerea: scriu. Asa ajung sa cred ca totul va fi bine: scriu. Si lasand pe pagini urmele unui optimism cateodata fortat, merg mai departe si lucrurile bune se intampla. Uneori uit sa ii multumesc lui Dumnezeu si nu ii cer decat sa ma ajute, dar apoi imi dau seama ca i-am cerut fara sa ii multumesc pentru ceea ce am. Ma intreb de ce nu suntem niciodata multumiti cu ceea ce avem. Intotdeauna vrem mai mult, intotdeauna vom gasi ceva care ne lipseste, intotdeauna ni se va parea ca celalalt are mai mult, dar niciodata nu ne gandim ca altii nu au poate nimic. Si totusi, exista oamenii aceia pentru care cerul senin si umbra copacilor inseamna o viata fericita. Ei au tot ce le trebuie pentru suflet, noi tot ce ne trebuie pentru corp.

La Nuit de décembre-Musset

...Le ciel m'a confié ton coeur.
Quand tu seras dans la douleur,
Viens à moi sans inquiétude;
Je te suivrai sur le chemin,
Mais je ne puis toucher ta main,.
Ami, je suis la Solitude.

Happy Hippie Fair

La acest targ, unde sunteti asteptati cu totii pe 22 martie, veti gasi alaturi de creatiile multor artisti foarte talentati, si accesoriile The Funky Monkey!

V

Deciziile pe care le luam in fiecare clipa ne pot schimba viata pentru totdeauna. Ma feresc sa decid prea des. Nu am putut niciodata sa lup cu durerea fizica. Ca actor ar trebui sa fii destul de puternic incat sa iti ascunzi durerea, sa nu iti lasi fata sa se schimonoseasca sub imperiul miilor de ace care iti impung trupul. Simteam cum picioarele hotarasera sa ma tradeze din nou. Durerea asta e absolut insuportabila. In momente ca asta, nu vreau decat sa se termine. Nu-mi mai pasa de nimeni, nici macar de Matei. Nici macar el nu poate intelege prin ce trec. O raza a rasaritului, ratacita prin camera, se opreste langa tubul de pastile de parca nu ar fi indraznit sa ii lumineze eticheta, de parca ar fi stiut ca blestemata aia de cutiuta nu aduce nimic bun. Insanatosire, desigur, asta ar trebui sa aduca, dar de 6 luni nu observasem nicio ameliorare. Am vrut sa ma ridic sa il iau, dar nu am reusit. M-am enervat si am ramas cu capul afundat in perna, cu ochii tinta la tavan. Incercam sa nu ma mai gandesc, sa incerc sa uit cumva de durere, dar nu ai cum, ea este acolo si creierul tau nu te lasa sa uiti ca ceva iti macina trupul. Eliza batu la usa si intra fara sa mai astepte vreun raspuns.
-‘Neata !
-Salut… Eliza, da-mi si mie pastilele, te rog.
-Iar ti-e rau, nu ?
-Un pic.
Imi aduse tubul si un pahar cu apa exact ca unui batran care nu se mai poate ridica. Ajunsesem un batran sub chipul unui om tanar. Foarte frumos, Ela ! Uite in ce hal ai ajuns… Eliza se uita la tine cu mila, iar tie iti vine sa ii arunci paharul in cap.
-Am venit sa te anunt ca ma mut. Ma marit.
Primul cuvant care mi-a venit in minte a fost « felicitari » si am continuat cu un « ma bucur pentru tine », desi in acele momente Dumnezeu stie ca ma bucuram numai pentru mine. Si totusi, imi venea greu sa cred ca o sa se marite cu omul acela. Doar le dadusem doua saptamani si nu gresesc niciodata. Dragostea asta… poate ca pana la urma, cand exista cu adevarat, ii schimba pe oameni sau uneste cele mai nepotrivite caractere. Ce stiu eu pana la urma ? Eu am tot fugit de dragoste in mod inconstient.
Pastila isi facu efectul. Eliza plecase, iar eu ramasesem din nou singura, in camera mea linistita, camera in care varul incepea sa se cojeasca si totul incepea sa miroasa a vechi, a mucegai,a spital. Mi-am lipit din nou urechea de teava de la capatul patului. Tiuia si acum. Oare si eu aveam sa mor in patul asta ? Poate ca era un semn faptul ca era un pat de spital. Poate ca sufletele celor dusi ma chemau la ei, poate ca toate durerea lor se adunase in fierul asta vesnic rece.
M-am ridicat brusc, scuturandu-mi tot corpul in incercarea de a scapa de aceste ganduri negre, ca si cum as fi putut sa le arunc pe covor si apoi sa le calc in picioare. Am inceput sa lucrez la schite. Proiectul pe care il am trebuie predat saptamana viitoare si va fi gata la timp. Altfel nu se poate. Nu imi permit sa arunc timpul pe fereastra.
Eu sunt o persoana puternica. Nu am lasat pe nimeni sa ma calce in picioare, nu am dat voie nimanui sa ma raneasca, dar uite ca s-a gasit ceva mai puternic decat mine care sa ma doboare. Obosisem sa lupt de aproape trei luni. Sperantele se duc usor atunci cand te uiti in oglinda si de acolo te priveste un chip trist care iti spune ca totul se va termina curand. Familia, prietenii, toti iti spun ca trebuie sa lupti, ca nu te poti da batut. Nu se mai gandesc la tine, se gandesc cat le va fi de greu in momentul in care nu vei mai fi. Pe tine insa, nu te intelege nimeni. Tie iti este cel mai greu pentru ca te gandesti ca existenta ta se va sfarsi. Gata, asta a fost tot ? Nici macar trei decenii ? Dar bebelusii care mor la nastere ? Sau peste o luna sau peste un an ? Ei ce rol au in povestea asta pe care o numim viata ? Mi-e greu sa cred ca asta e tot, ca existenta noastra e atat de limitata si nesemnificativa. Trebuie sa existam cu un scop mai mare, trebuie sa se mai intample ceva dupa ce « murim », trebuie…
-De ce nu dormi ? E inca devreme.
Matei… nici nu il auzisem cand intrase.
-M-am intalnit cu Eliza care tocmai se intorcea si mi-a deschis ea. Deci pana la urma se marita…
-Da, se marita. Se muta din apartament.
-Si tu ar trebui sa te muti. Nu mi se pare ca iti face bine locul asta. Miroase a spital, sa stii.
Deci observase si el, nu mi se parea mie. Apartamentul incepuse sa se transforme incet-incet in doua rezerve de spital.
-Vino sa stai cu mine. Ar fi mai bine pentru amandoi.
-Da, cred ca ar fi…
Nu, nu ar fi. Ar insemna sa il supun unui chin fara sens. Ar insemna sa fiu o ticaloasa. Una mai mare decat cea care eram deja.

Dupa soare, apare si furtuna

Cand toate merg prea bine, ceva o sa mearga cu siguranta prost. Una dintre legile lui Murphy sau doar un adevar pe care il descoperim cu totii mai devreme sau mai tarziu? Mie, de exemplu, acum imi merg toate bine... si se indreapta catre si mai bine. Si nu stiu de ce, dar ma tem ca s-ar putea intampla ceva care sa spulbere acest castel care se construieste in fata ochilor mei. Mda... si aici apar optimistii care imi vor spune cu un zambet larg ca totul va fi bine. Iar eu le spun, cu acelasi zambet, poate putin amar, ca viata nu e numai lapte si miere.

Tramvaiul 5

Poate cel mai trist si cel mai singur dintre toti... Venea alene, scartaind si suierand morocanos, plictisit la culme de toti acei oameni fara chip pe care ii purta in fiecare zi catre cele mai teribile destinatii. Sau cel putin asa isi imagina el. Nu ii vedea niciodata zambind asa ca trasese singur concluzia ca ii duce spre un loc ingrozitor. Cu toate acestea, nu intelegea de ce ei erau mereu grabiti. Credea ca le face un bine mergand incet. Si oricum, nu mai era ca atunci cand era tanar si stralucitor. Acum vopseaua portocalie capatase o nuanta murdara de bej, iar albul se transformase in gri.Poate ca din cauza asta nu mai zambeau oamenii. Da, uite, la asta nu se gandise. Nu isi mai aducea aminte daca atunci cand era el tanar, ei mai stiau inca sa zambeasca, dar ii placea totusi sa creada ca daca l-ar vopsi din nou, i-ar face pe oameni fericiti.
Ma gandeam ca lucrurile ar putea sta si invers. Poate ca oamenii ar trebui sa faca un tramvai fericit, zambindu-i.

Tramvaiul 44 O dimineata furata

Nu a mai ramas nimic din seara-poezie in care mi-ai spus ca ma iubesti. Doar franturi. Franturi care imi amintesc de ochii tai putin speriati de gandul ca dimineata va trebui sa imi spui adevarul: "Te-am mintit. Nu te iubesc."
Ai asteptat lacrimi, dar nu au curs. Ai crezut ca te-am mintit si eu. Eu am plans mai tarziu in noapte. Tu nu. Tie doar ti-a parut rau. Ai adormit gandindu-te ca a doua zi nu o sa iti mai pese. Drumul pana acasa a tinut prea lung. Aveam impresia ca cineva a mutat locul in care locuiesc. Nu mai e acasa pentru ca nu ma mai regasesc. Pe locul din fata mea un batran atipea si se trezea brusc la fiecare zdruncinatura a tramvaiului. Obosise de atata viata. Eu nu eram obosita, doar suparata. Pe mine fiindca nu stiu daca si unde am gresit si pe tine pentru ca ai uitat sa ma iubesti.
Dar asa se intampla in viata, nu? E doar un drum plin de obstacole si suferinte intrerupte de mici bucurii. Unii gasesc totusi fericirea. Cred ca ei o merita. Ce ar trebui sa fac ca sa o merit si eu? Am obosit sa mai alerg dupa ea.

Strainul

Am crezut ca totul se va schimba, acum ca esti aici. Am crezut ca mi se vor schimba diminetile.
-Cum s-ar putea intampla asa ceva? Nu inteleg.
Diminetilor mele le lipsesc doi ochi.
-Spui prostii, nu am timp de asa ceva.
Stiu. Si tocmai pentru ca tu nu ai timp, diminetile mele vor ramane la fel.
Adio, draga Tom!

Tramvaiul 16 Oamenilor nu li se face mila, ei rad

I se umezisera ochii. Cu greu isi mai putea stapani lacrimile. Nu ar fi vrut sa o vada plangand. De ce isi deschidea sufletul atat de usor? Nu isi dadea seama ca tocmai astfel va fi mai usor de ranit? Oamenilor nu li se va face mila, ei rad. Strangea cu grija biletul pe care el il aruncase inainte sa plece. Nici macar nu o zarise, dar acum nu mai conta. Totul era pierdut, iar lacrimile, desi nu puteau schimba situatia, aluncau in voie pe obraji luand-o in jos ca si cum ar fi vrut sa ii picure pe piept si sa ii aline inima. Privirile strainilor o raneau si mai mult. Nu vroia mila lor, ci doar iubire. Pentru prima data, dupa atata vreme, isi dorea sa fie iubita din nou. Insa tramvaiul plecase si se facea tarziu... din ce in ce mai tarziu...