Let's talk...

...about falling in love. Again and again. Ca şi cum rutina dată de locul de muncă nu ar fi suficientă. Povestea asta trebuie să se repete la nesfârşit. Ca o placă stricată. Şi să sune ca un vinil zgâriat. Fluturii îţi gâdilă stomacul. Nu-i omori din prima clipă deşi ţi-ai promis (chiar aseară) că nu o să te îndrăgosteşti din nou. Dar de unde puteai tu să ştii că o să apară tânărul acesta fix în locul în care îţi bei tu cafeaua în fiecare zi? Aşa că ai o scuză: e soarta, iar ei degeaba i te împotriveşti. Înarmată cu gândul că lupta e deja pierdută (sau câştigată, depinde din ce punct de vedere priveşti lucrurile) îi zâmbeşti cum ştii tu mai frumos şi aştepţi. Inevitabilul (soarta, bat-o vina!) se produce. Amândoi, mânuţă în mânuţă, mergeţi la film. La teatru. La restaurant. Acasă. La el. La tine. La tine. La el. Colegele de serviciu îţi invidiază... nici ele nu ştiu ce anume, dar tu radiezi. Desigur, se vor bucura şi ele când o să vii într-o dimineaţă cu cearcăne şi ochii roşii. Hihihi. S-au despărţit. Cum spuneai şi tu, e soarta, iar ei degeaba i te împotriveşti.

N.B.
Acest post contrazice convingerile autorului. Destinul ni-l facem singuri.
O noapte senină să aveţi!