minimarket

Cand eram mica-mica, atat de mica incat nu vorbeam cu strainii si nici nu ajungeam la borcanul cu gem de visine din dulapul bunicii, o doamna asistenta mi-a facut o injectie gresita. Nu am stiut decat mai tarziu cand am inceput sa am alergie la cele mai multe produse din frigider. Alergiile nu vin frumos impachetate si nici colorate nu sunt. Mi-ar fi placut sa stranut de fiecare data cand am alergie si oamenii sa imi strige in cor „sanatate multa”. Alergiile se inmultesc odata cu varsta. Mi-ar placea sa le putem alege, sa existe un magazin mare plin cu alergii asezate frumos pe rafturi si cu etichete colorate cu colturi rotunjite sau zimtate sau ascutite. Magazinul ar fi intotdeauna plin de clienti deoarece toate alergiile ar fi utile. Pe primul raft ar sta alergiile la oamenii care nu te feresc de ploaie atunci cand tu ti-ai uitat acasa umbrela. Pe rafturile urmatoare ar fi alergiile la puful de papadie si la visatul cu ochii deschisi. Alergiile la diminetile prelungite si la ciocolata. Magazinul cu alergii nu ar avea nume, dar toata lumea l-ar gasi foarte usor dupa oamenii care ar stranuta, ar lacrima sau si-ar scarpina fruntea din cand in cand. Si partea cea mai frumoasa e ca ai putea oricand sa iti duci alergiile inapoi si sa iei altele sau sa le lasi pe toate acolo si sa te bucuri pentru o perioada de o viata fara alergii. Hapciu!