03 July 2009

Some miracles happen twice

“The heart has its reasons in which reason knows nothing.”
Blaise Pascal

Şi dacă v-aş spune că iubirea există? Ar însemna că până acum m-am minţit şi v-am minţit. Nu am negat niciodată existenţa acestui sentiment atât de puternic încât uneori până şi cei mai rezistenţi se transformă în cei mai fragili oameni. Am propus doar să îl numim altfel. Ataşament sau obişnuinţă. E greşit, fireşte. E ceva mult mai profund, e acel ceva care uneori ne face aduce o stare de fericire pură. Şi tot acel ceva îi face pe oameni să simtă că lumea lor s-a destrămat în doar câteva clipe. Purtăm o carapace de fier. Ne temem să o dăm jos fiindcă dincolo de ea se ascunde o inimă pe care nu o mai apără nimic odată ce ai trecut de carapace. Frântă, nu mai e bună de nimic. Dar totul se întâmplă sub acest scut: teama, fericirea, extazul, disperarea, iubirea. Când renunţăm la învelişul acela atât de rigid, începem să trăim. Avem aşadar de ales: metabolism de broască ţestoasă sau viaţa cu plăcerile şi neplăcerile ei. Dacă într-o zi o să ajung să scriu un editorial, va fi despre iubire. Despre ce altceva? Nu asta ne face să fim ceea ce suntem? Îmi place să cred că iubirea ne face să fim oameni mai mult decât raţiunea. La urma urmei, decizii greşite luăm la tot pasul, dar ştim întotdeauna pe cine iubim din toată inima. Şi mai ştiu că vocea raţiunii aproape că nici nu se mai aude atunci când inima mea îmi strigă că el merită dimineţile mele. S-ar putea să mă înşel, s-ar putea să vorbesc doar la modul ipotetic, dar dacă aceste teorii se aplică măcar unora dintre voi, atunci nu voi fi scris în zadar. Îmi era dor să scriu. E ceea ce ştiu să fac cel mai bine şi îmi era cumva dor de cuvinte. Şi cred că şi vouă altfel nu v-aţi mai întoarce aici. Îmi scriu ceea ce vreau să aud şi vă scriu ceea ce vă doriţi să credeţi că e adevărat. Şi am ajuns să cred şi eu că este.
Miracles happen twice. Nu toate. Dar dacă aţi iubit cândva, nu înseamnă că nu o să iubiţi din nou. E regula aceea frumoasă după care funcţionează tot ceea ce ne înconjoară: viaţa ne aduce uneori cele mai frumoase surprize. Unii oameni apar în viaţa ta atunci când te aştepţi mai puţin şi îţi dărâmă în câteva clipe întreg sistemul de valori. Te transformi brusc în unul dintre îndrăgostiţii de care până acum doar povesteai. Şi cum acum nu mai ai niciun fel de credibilitate, te duci la culcare.

One of my favourite songs ever:

parov stelar IF I HAD YOU
Asculta mai multe audio Muzica

Perfect for midnight, if you ask me.

4 comments:

  1. Iubirea. Un subiect inepuizabil. O poveste şi alte atâtea. Mi-a fost dor de o astfel de postare.
    Piesa nu am reuşit să o ascult decât acum, e 10 şi 17, e perfectă acum. Mulţumesc!

    ReplyDelete
  2. :) Mulţumesc şi eu. Şi mie îmi era dor de gânduri mai liniştite. Piesa e într-adevăr potrivită numai la anumite ore. Mă bucur că îţi place.

    ReplyDelete
  3. noapte buna si visatoare.
    iar dimineata sa i-o dai lui:)

    ReplyDelete
  4. inexistentului Peter.

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare