Sigur că...

...aş putea să plec, nu? Aş putea oricând să părăsesc locul ăsta. Să mă prefac că nu las nimic în urmă. Aş putea şi să fiu mai puternică, nu-i aşa? Să am mai multă voinţă. Să mă schimb în bine. Să fac ceva pentru a schimba totul. Aţi observat că sunt unii oameni care îţi spun că dacă nu îţi convine ceva, poţi să schimbi asta? Şi eu cred că am scris ceva asemănător de câteva ori. Adevărul este că nu avem cum. Şi dacă reuşim să schimbăm ceva, dacă simţim că a avut loc un miracol, e pentru că pur şi simplu am avut noroc. Nu prea cred nici în noroc (mă întreb dacă mai cred în ceva), dar unii au parte de el aşa că trebuie să existe. Nu o să fiu ipocrită şi să mint că nu am avut până acum parte de multe lucruri bune. Dar nu înţeleg de ce acest bine trebuie să fie echilibrat întotdeauna şi de o doză de rău. Oare s-ar sătura cineva de prea mult bine? Eu sigur nu m-aş sătura de o stare permanentă de linişte. Sometimes it just hurts. Şi când spun linişte, nu spun singurătate. Liniştea poţi să o simţi şi când eşti înconjurat de oameni. Poate mai ales atunci. Cu condiţia ca ei să fie oamenii care nu te fac niciodată să suferi.