sirop de tuse

cand sunt suparata nu mananc inghetata sau ciocolata in speranta ca o sa imi treaca. mie imi e suficient un om-poveste care sa ma asculte si care sa imi zambeasca fara sa imi spuna unde am gresit. pentru ca stiu. sunt un om pragmatic in ciuda norisorilor care plutesc mai mereu in jurul meu. mi-e foarte usor sa ii dau la o parte si sa revin la realitate. doar ca urasc starile de bine urmate de starile de mai putin bine. si nu cred ca doar asa le putem aprecia pe cele frumoase. eu vreau portia mea de fericire. omul-poveste aduna mai multe povesti de la mii si mii de oameni. le strange in valiza lui cu colturile aurii si le deschide doar atunci cand e singur si nu mai are cine sa ii spuna povesti. si tot el iti spune ca o sa fie bine chiar daca tu nu mai crezi asta, dar orice cliseu servit cu lingurita si amestecat cu sirop de tuse o sa iti faca bine.