31 July 2009

bucuresti, oras iubit

azi m-am intors din bucuresti si as fi vrut sa raman acolo si peste noapte sa se faca toamna si sa imi beau linistita ceaiul in casa aceea aproape perfecta si atat de linistita incat iti este teama sa vorbesti de cate ori ii calci pragul. uneori serile sunt facute pentru a fi perfecte. uneori noptile sunt facute pentru a fi nedormite si pentru a se chinui sa isi ascunda cearcanele a doua zi. uneori serile sunt facute doar pentru zambete asa ca o sa fii toata numai un zambet si o sa iti ramana pe chip chiar si in somn in timp ce un motan posesiv o sa incerce sa iti fure perna, dar o sa iti gadile urechile atunci cand o sa vada ca tu il ignori pentru ca e sase dimineata si ai adormit abia la doua. si uneori cuvintele te fac sa iti aduci aminte ca zilele tale nu sunt aproape niciodata la fel si ca toamna aceasta o sa vina cu multe bucurii si noi inceputuri si ca o sa fii in sfarsit un om mai organizat si o sa-ti predai la timp articolele fara sa mai uiti sa precizezi sursa.

3 comments:

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare