14 November 2009

să zâmbim, ce altceva ne-a mai rămas de făcut?

mi-ar plăcea să existe un magazin plin de cutii colorate, cutii cu buline, cutii cu mustăţi, cu pălărioare şi cutii cu papioane albastre şi verzi. un magazin plin de cutii minunate în care cineva ar pune în fiecare zi câte un strop de fericire. dar ştiu sigur că aş deveni dependentă şi că aş cere poate chiar din prima zi un kilogram de fericire. luckily enough, fericirea nu poate fi cumpărată. ne-o construim singuri atunci când suntem cu adevărat mulţumiţi de noi şi pasionaţi de ceea ce facem.

2 comments:

  1. Iarasi eu, obositoarea eu.
    Vreun remediu "real" contra melancoliei?
    Nu vreau sa se ajunga la lacrimi.

    PS: How weak I'm showing right?

    ReplyDelete
  2. :) Un remediu "real" ar fi să nu uităm de noi şi de ceea ce ne face fericiţi, fie că e vorba de ceaiul de dimineaţă sau de căţelul care ne trezeşte din somn de la 6. Fericirea stă în lucrurile mărunte pe care trebuie să învăţăm să le savurăm.

    P.S. Nu, îţi deschizi doar inima, iar acest lucru e o calitate din ce în ce mai rar întâlnită şi cu atât mai mult nepreţuită.

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare