sunt unii oameni

care sunt trişti fără un motiv anume, care sunt înconjuraţi de alţi oameni, dar continuă să nu fie mulţumiţi de ceea ce au. Problema e la ei şi nu ar trebui să se plângă fiindcă alţii nu au nici pe jumătate cât ei.

Mai sunt şi alţi oameni trişti cu adevărat, trişti din adâncul inimii, atât de trişti încât te întristezi şi tu când vezi cum zâmbetul le dispare uneori, iar privirile li se pierd în singurătatea propriilor gânduri. Pe ei doar unii oameni îi pot face fericiţi. Sunt acei oameni ca nişte raze de soare, de care ne îndrăgostim cu toţii dacă avem noroc să îi întâlnim. Ei sunt siguranţă, căldură, prietenie, dragoste, fericire. Sunt acei oameni care sfâşie ceva în noi când pleacă.

Şi mai sunt şi acei oameni care sunt trişti din când în când, iar în rest sunt mulţumiţi şi poate fericiţi în weekend-uri.

Voi cum sunteţi?