nuziccănudarce-arfidacă?

să nu zică lumea că sunt nebună, nu de alta. dar şi de alta dacă ar fi, nu mi-ar păsa. săptămâna aceasta voi trăi din nou underground sau izolată la domiciliu ceea ce înseamnă că salariul luat săptămâna trecută s-a dus deja pe apa dâmboviţei cât ai zice avans din care nu am reuşit niciodată să îmi cumpăr nimic.

şi ca să nu rămână nimeni cu impresia că nu am altceva mai bun de făcut decât să trec prin toate stările fizice şi metafizice, am fost atât de ocupată cu de toate, încât deşi am reuşit să-mi cumpăr de crăciun preaminunata tabletă grafică bamboo wacom, nu i-am făcut nici acum cunoştinţă cu laptopul cel şchiop care s-ar putea să crape de emoţie la vederea preamăreţei tehnologii care va dori să intre în contact cu el.

până atunci însă, între job, mic dejun, ilustraţii şi alte cele, am reuşit să fac astăzi prima pâine. cu seminţe de in şi chimen şi făină integrală bio altfel nu m-aş fi apropiat de ea nicicum şi niciodată. acum e în cuptor deci să ne rugăm cu toţii să nu uit de ea aşa cum uit uneori să pun cafea în ibric sau uit să aprind aragazul atunci când îmi amintesc totuşi să pun şi cafea.

despre proiecte nu mai vorbesc. sunt multe şi frumoase, dar le ţin departe de privirile iscoditoare ale necunoscuţilor în cauză. că mi s-au oferit, nici eu nu ştiu de unde, nişte şanse pe care mi le-am dorit dintotdeauna, dar pe care nu am crezut că le voi primi vreodată.

şi-am zis să nu mai fiu nătăfleaţă şi să renunţ de teama de a nu da greş şi să mă pun pe treabă. aşa se face că ieri am predat nişte ilustraţii de care sunt mulţumită pentru că zilele trecute lucrasem la unele de care am fost teribil de nemulţumită şi care mi-au dat coşmaruri noaptea.

şi mai sunt la un pas de a scoate o carte datorită acestui blog mic şi drag care mi-a adus multe mulţumiri până acum. şi pe lângă asta am început în sfârşit să adun materiale pentru dizertaţie tot din dorinţa de a dormi şi mai bine noaptea.

update: pâinea e bine, chimenul miroase de mai să te bagi cu nasul în cuptor, iar prima felie va fi servită cu guacamole preparat imediat ce închei această postare care multora o să li se pară ca o altă faţă a unei personalităţi multiple, dar pe care îi voi linişti spunându-le că nu e şi că azi e duminică şi că aici e multă dezordine aici, iar prin această mare învălmăşeală se încearcă, în realitate, o reorganizare.

programul de azi include multă muncă şi puţine pauze. dar toate au legătură cu scrisul şi o să am grijă să-mi rămână şi o pauză de cafea pe înserat. cred că cel mai mult îmi place astăzi că e linişte şi mă pot cumva odihni după o săptămână cu prea multe chipuri.