and all that feeling in the air

când te pierzi, când uiţi cine eşti şi de ce ţii la tine şi de ce trebuie să ţii la tine, adu-ţi aminte de toate lucrurile care-ţi plac, adu-ţi aminte de momentele în care eşti cu adevărat mulţumit de ceea ce ai devenit. şi dacă nu eşti mulţumit, schimbă-te.

mi-am amintit toate aceste lucruri pe care ieri le uitasem, într-un moment în care nu m-am preţuit nici pe mine, nici pe cei din jurul meu. e adevărat că evenimente recente şi-au produs efectul cu o întârziere de câteva zile, dar ştiu că am reuşit să extrag dintr-o săptămână de frământări mocnite, exact ceea ce îmi trebuia pentru a merge mai departe. fiecare dezechilibru pe care ni-l permitem ne slăbeşte în interior aşa că trebuie să ne reparăm singuri rănile şi să devenim mai puternici.

iubesc liniştea. e liniştea aceea pe care ţi-o permiţi într-o sâmbătă dimineaţă când ieşi în parcul încă pustiu, cu o carte şi citeşti bucurându-te că ai din nou timp pentru tine. pe urmă cumperi căpşuni şi te întorci acasă unde îţi pregăteşti o cafea. în minte îţi răsună încă ecouri pe care le ştergi. trebuie să te ierţi pentru a putea zâmbi în continuare. aş fi vrut să-mi dau seama de asta acum mulţi ani, dar trecutul e trecut, şi nu merită să-i acordăm aproape nimic din gândurile noastre prezente.

peste trei săptămâni plec din nou în viena, în urma unei decizii luate brusc. pe 1 iulie va fi un concert parov stelar unde am simţit că trebuie să ajung. viena e a doua casă.  au trecut deja mult prea multe luni de zile de când nu mi-am vizitat locurile preferate. până şi asta ştiu, că acum va fi diferit, va fi şi mai frumos. iubesc oraşul ăla din toată inima. îmi place că am ajuns să-i cunosc străduţele, că am locuri preferate în care merg de fiecare dată, că timpul se opreşte când ajung acolo. mă miră doar că sunt oameni care mă întreabă uneori de ce aleg să merg tot acolo. nu colecţionez oraşe vizitate şi nu îmi propun să însemnez vreo hartă a destinaţiilor turistice. trăiesc pur şi simplu o viaţă pe care deocamdată mă mulţumesc să o împart între două locuri preferate. recunosc, e foarte posibil ca parisul să-mi placă la fel de mult, dacă nu chiar mai mult. dar va trebui să merg din nou acolo în toamna aceasta. ca să mă conving. :)

ieri uitasem de toate planurile mele legate de viaţa profesională. uitasem că mi-am propus să îmi ating nişte obiective. uitasem că de câteva luni de zile am devenit alt om. dar e bine că acum mi-am reamintit. e bine să simţi viaţa din nou şi să o apreciezi. aşa, ca note to self.