sentimentul de supererou nu imi este neaparat familiar, dar atunci cand se iveste dupa cine stie ce intamplari, incerc sa-l pastrez si sa profit din plin de efectele pe care le are asupra mea. pot privi oarecum linistita in urma acum si pot face o lista, chiar daca mica, a unor lucruri de care sunt mandra. mai mult decat acestea insa, stiu ca micile lucruri facute au fost doar o etapa pregatitoare pentru proiecte mari in care va trebui sa ma dedic trup si suflet.
imi doresc sa invat cat mai mult, sa patrund in lumi la care pana acum nici nu ma gandisem si sa ajung acolo unde ma va conduce viata fara sa las insa timpul sa treaca dupa cum doreste. timpul e al meu si numai al meu, iar prezentul e mai pretios ca niciodata. ma bucur in dimineata aceasta de fiecare secunda si-mi insemnez, la incheietura mainii stangi, un zambet ca sa nu mai uit de mine si de lucrurile pe care mi le tot promit.
am ajuns cu pasi mici catre o etapa oarecum semnificativa (cel mai probabil, doar pentru mine) a vietii mele care imi ofera posibilitatea si libertatea de a ma implica in sfarsit in toate proiectele pe care le-am amanat pana acum. multi-tasking nu am fost niciodata, dar am reusit sa imi inving treptat prostul obicei de a amana lucrurile sau de a ma convinge singura ca nu sunt in stare sa le indeplinesc.
ideal ar fi sa fie suficient ca noi avem incredere in propriile forte, dar se intampla ca de multe ori cei din jurul nostru sa ne dezarmeze si sa ne faca sa privim neincrezatori catre omul care, cu doar cateva minute in urma, simtise ca poate sa mute muntii din loc.
daca mai scap si de sentimentul ca as putea sa fac filme si sa montez piese de teatru, o sa ma pot concentra momentan doar pentru ceea ce mi-am propus in urmatoarele doua luni. imi doresc, in acelasi timp, sa iau lectii de pian si sa invat sa cant la saxofon. ma simt ca un batran care si-a trait viata cu ochii pe jumatate deschisi. stiu insa ca trebuie sa fiu recunoscatoare pentru ca am inteles cu adevarat ca viata e un prezent continuu.
song: the cinematic orchestra - all that you give
17 June 2011
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson
Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.
Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.
îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.
-
▼
2011
(212)
-
▼
Jun
(21)
- toate-s noi şi nouă toate
- simţi? simt.
- partea frumoasa a haosului
- how do you live with the chaos? you learn to embra...
- de-a valma
- and all that nothing
- unii oameni au miros de grapefruit :)
- superpowers
- restul
- La mine timpul s-a ascuns pe undeva prin colţuri
- and then I closed my eyes and cried
- aici am închis
- de data aceasta, fara diacritice. nimic despre cio...
- fiecare dintre noi revine, intr-un final, la umbre...
- fac obsesii până-n măduva oaselor
- Astăzi, despre planuri şi organizare
- Venerabila vârstă a tinereţii
- sunt un punct
- and all that feeling in the air
- fara voia ta
- e un teren alunecos, viata asta
-
▼
Jun
(21)
50
(74)
acasa in viena
(12)
adevaratul verde ursuz
(202)
aici ne-am chinuit neuronii mai mult decat de obicei
(24)
aiurea-n tramvai
(458)
bbberlin
(4)
cantec pentru a te face sa zambesti
(285)
cu inima cat un purice
(158)
fericirea sta intr-o ceasca de ceai
(212)
imi doresc
(100)
intr-o zi... o sa scriu o carte despre tine
(66)
ipocritii nu mi-au placut niciodata
(13)
iubire etc.
(214)
lamultianimie
(8)
leapsa
(10)
maria
(3)
melancolii si firimituri
(256)
micul Paris
(687)
mie-mi plac
(54)
my precious to do list
(190)
nepasare
(78)
o carte
(71)
pentru verde ursuz de la strainii calatori printre randuri
(5)
povesti cu si despre carturesti
(21)
tu ai miros de soare
(82)
un fel de stare de bine
(229)
un fel de stare de rau
(112)
un soi ciudat de erotism adolescentin
(75)
ursuzonime
(43)
varugamsavacumparatibilet
(20)
verde ursuz in bucatarie
(27)
VLP la MTV Romania
(1)
No comments:
Post a Comment