Panta lină şi fină care miroase a boală, dar pe care aluneci cu drag.
Nu-i nimic, dragă, aşa e felul ei.
Felurile de mâncare pe care le refuzi, fără niciun fel de aluzie.
Până la toamnă, în orice caz.
Aşa-i că nu-nţelegi nimic?
Există, în definitiv, un singur fel de stare de rău.
Când îl descoperi cu adevărat, când pui mâna pe el şi-ţi spui că ăsta este adâncul cel mai adânc,
Nu te mai dezlipeşti – rămâi acolo şi asculţi cum inima începe să-ţi bată din ce în ce mai încet.
Aşa e felul ei, dragă. Sunt pete care se lipesc de viaţa ta şi rămân acolo, amprente pe care nu ai cum să le ştergi. Au devenit o parte din ceea ce eşti.
Dragă.
No comments:
Post a Comment