 |
| foto: alex nimurad |
asta vedem noi pe fereastra, din atelier. dambovita. daca mi-ai fi spus acum un an n-as fi crezut. nici acum nu cred, dar zi de zi nu ma gandesc la altceva. si zi de zi imi fac griji ca poate am uitat ceva, ca poate s-a stirbit ceva din ce inseamna a crea din nou, a face schite si a ajunge in punctul final in care tii bijuteria in mana. un gand devine realitate, o idee, o imagine pe care ai vazut-o o fractiune de secunda in minte si pe care ai desenat-o sarind din pat la miezul noptii si alergand pana la caietul cu schite. si trebuie sa iau totul de la capat si ma cert in gand in fiecare zi in care aman acest moment.
rasuna etta zilele acestea fiindca prea putine voci ma linistesc asa cum ma linisteste ea. cred ca e cea mai sincera cantareata care a existat vreodata si mai cred ca ea a povestit cel mai frumos despre iubire, despre o iubire pe care o simti din toata inima si pe care astazi ne ferim s-o mai impartasim fiindca, nu-i asa, ne plac alte lucruri, mai grele, mai imposibil de realizat, mai in ton cu neincrederea noastra.
mie imi plac insa iubirile sincere si usoare. da. usoare. fara intrebari si fara raspunsuri. sincere si-atat. cu strangeri de mana care spun totul, cu taceri care nu apasa pe nimeni. cu niciun fel de indoieli. cu lucruri pe care niciunul din cei doi nu le face mai grele din plictiseala. si cred in felul asta de iubire, in care doi oameni sinceri fata de ei insisi se intalnesc si aleg sa se bucure. fiindca, oricat ne-am incapatana sa credem altceva, oricat ne-am spune ca avem un drum al nostru si ca stim noi mai bine, fericirea deplina care vine din interior si nu de la alti oameni e cea pe care o cautam cu totii.
No comments:
Post a Comment