intre vis si realitate e uneori cel mai rau

© verde ursuz

uneori, intre vis si realitate e cel mai rau. de ce lasam dezordinea sa ne cotropeasca? o privim cum se extinde, cum isi revendica fiecare colt din incapere si, alteori, din noi. ne predam dupa doar o zi. ne plecam capul sau ne ferim privirea asa cum uneori ne uitam in alta parte fara sa vedem ca viata noastra o ia in alta directie, fara noi. intre vis si realitate nu e bine deloc, poti sa auzi franturi din ceea ce nu s-a intamplat niciodata si sa crezi ca e real. si, ce e mai trist e ca te poti multumi cu ele.

cand ne hotaram sa facem ordine? ne ridicam brusc de pe canapea si incepem sa strangem. hartii, bilete, cuvinte care poate au fost dureroase la vremea lor, amintiri. si atunci stiu toti ca am inceput sa facem ordine si lor li se pune un nod in stomac. fiecare tine la dezordinea lui, nimeni nu vrea sa faca ordine. ai vrea doar sa pui capul pe perna si sa dormi. numai ca apoi intri iar in starea de veghe si stii ca acolo e cel mai periculos. nici real, nici vis. nici ordine, nici nimic.

cum decizi sa arunci totul? sa pui totul la locul lui, de unde mai gasesti energie? te opresti la mijlocul drumului, deja plictisit. nimic nu se schimba, iti spui. sunt atat de multe de aruncat, atat de multe de dat la o parte. esti coplesit de tot ceea ce ai reusit sa ai pana in acest moment. le-ai pune la loc, dar au disparut spatiile pe care le-ai creat pentru ele. ca atunci cand un om se intoarce, ti-ai intinde bratele, doar ca in inima nu mai e loc.

daca ai putea, daca ai reusi sa vezi fara sa deschizi ochii, ai face ordine cu ochii inchisi. daca nu vezi, nu simti. ti-ar fi mai usor. sa treci rece pe langa toate, sa le dai la o parte ca un medic, sa nu stii ca, de fapt, tai in carne vie. tu trebuie sa fii aici, tu aici, nu simt nimic, nu-mi amintesc nimic. pe urma, cand termini, te speli pe maini si te asezi pe pat. iti lasi capul pe perna si incerci sa uiti. te simti parca mai bine acum ca in jur e ordine. pacat ca nu mai e si spatiu.