cand?

foto

nu ma gandesc la un "daca", ci la un "cand". nu muncesc suficient pentru ceea ce imi doresc si e un adevar pe care nu pot sa-l neg. dar cred ca daca as face un pic mai mult, daca as incerca sa umplu timpul liber cu lucruri care sa aiba legatura cu ceea ce imi doresc sa construiesc, as simti o presiune care m-a facut si inainte sa renunt la multe lucruri, poate si la oameni.

si totul tine de calatorie, nu-i asa? si cine spune ca trebuie sa facem totul peste noapte? totul se construieste in timp si, chiar daca de regula nu imi place sa privesc in jur fiindca fiecare are un drum al lui, cred ca ceea ce am facut pana acum inseamna destul de mult.

nu suficient, dar mult si foarte frumos. poate n-am investit mereu efort, dar am investit intotdeauna pasiune. asta e un an frumos, iar asta e o vara frumoasa. o vara aproape de vis. stii cum unii isi iau un gap year? poate ca anul asta a fost my own gap year pe care n-am apucat sa-l iau. fara sa renunt la vis, mi-am oferit mult timp. si e bine, s-au asezat multe exact asa cum ar fi trebuit.

e un context nou in care pasesc cu timiditate. stiu ca sunt lucruri la care va trebui sa renunt. dar mai stiu si ca atunci cand lucrezi in atelier, nu mai conteaza oboseala, stresul, gandurile. totul dispare si asta te transforma intr-un om si mai bun. n-am cunoscut implinire mai mare si sa ajung sa merg intr-un loc pe care sa il consider atelierul meu se numara printre lucrurile de care pot doar sa ma bucur foarte mult (o sa ma mir multa vreme de-acum inainte).

si am acesti doi oameni minunati alaturi de mine, ni s-au intalnit drumurile la momentul cel mai bun, cred eu, si astept cu nerabdare momentul in care vom fi acolo zi de zi, ne vom bea cafeaua impreuna si ne vom spune: hai, sa ne-apucam si noi de treaba!

si momentul acela se apropie.