imma-take-that-chance

© alex

dintre o mie de sanse, daca m-ai intreba, le-as incerca pe toate. dintre o mie de riscuri, mi le-as asuma pe toate. din nou, si din nou, si din nou. fiindca prea putine lucruri sunt mai frumoase decat iubirea, increderea, fericirea de a trai in prezent, prezentul.

bucurestiul e magnific. are niste dupa-amiezi cum numai el stie. toropite, ascunse, prea putin atinse de zgomotul asurzitor din centru. are niste strazi pe care ti le ofera fara sa-ti ceara nimic in strazi. plimba-te si simte cu inima. traiesti cu adevarat cand traiesti incet. cand ritmul inimii tale nu te grabeste spre nimic. cand iti faci timp sa te bucuri de fiecare detaliu pe care il descoperi in incadatrura unei ferestre.

si uite ce lumina calda inauntru. si uite ce lumina afara. si uite cum sunt copacii astia. si casa aia. si cealalta. cand stii ca dincolo de aceeasi realitate se mai ascund un milion de lucruri de facut. cand ceea ce trebuie facut se imbina perfect cu ceea ce faci pentru tine.

visez mult in ultima vreme. cu ochii deschisi, imi imaginez niste realitati pe care le-as putea trai intr-o buna zi. nimic nu ni se pare imposibil, si de ce-ar fi? de ce sa nu credem in lucruri atat de dragi noua, atat de frumoase, bune si simple? pragmatism? il avem. il tinem insa in buzunare, il dam putin la o parte in weekend sau seara cand multe dintre lucrurile care ne ingrijoreaza se termina sau se opresc.

mi se pare ca bucurestiul n-a fost niciodata mai frumos. si ca oamenii apropiati din jurul meu n-au fost niciodata mai frumosi. e liniste si-mi place linistea asta. e binele ala pe care il vrei, sunt oamenii aceia care te fac sa cresti de la o zi la alta. uneori nici nu e nevoie de cuvinte ca sa-ti schimbi starea.

iubesc luminile orasului in orice anotimp. cerul putin innorat, frunzele grele, de vara pe sfarsite. bulevardele adancite in umbra. imi amintesc de paris fara sa ma scufund in melancolie. iubesc orasul asta asa cum este, intr-o crestere inceata, dar a lui, si cat se poate de frumoasa. il vad cum de la o zi la alta isi mai scoate tantos la lumina cate o cladire renovata. carcotasii stramba din nas: "pacat ca-i locuit". dar carcotasi vor fi intotdeauna. "pacat ca nu vedeti oamenii", le-as spune si mi-as dori sa aiba parte de o vedere ceva mai de ansamblu, intr-o buna zi.

e frumos bucurestiul si stiu un milion de locuri de care ai putea sa te indragostesti. si mai cred ca e chiar frumos sa te indragostesti in bucuresti. si sa-ti faci timp sa vezi luminile orasului la orice ora. intr-un ritm numai al tau, atat de incet incat sa ai timp sa vezi cum incepe sa dispara soarele vazut din piata revolutiei.