all the things in the Universe

ieri nu intelegeam nimic, mi se parea ca am obosit peste masura, ca ce fac e ingrozitor de gresit (ca habar nu am ce fac), dar nici macar ieri, nici macar in zilele in care simt ca vreau sa mai dorm inca 10 ore nu ma gandesc sa abandonez cursa asta. e ceva ce e in mintea mea in mod constant, e lucrul ala care pentru o perioada m-a modelat frumos si pe care acum il tin strans in brate, fara sa am cu ce sa-l hranesc la fel de mult ca inainte. dar il tin acolo fiindca uneori inima mea ii este de ajuns, gandurile mele ii sunt de ajuns ca sa supravietuiasca si poate sa se si intareasca desi eu nu imi dau seama. fac prea multe lucruri in acelasi timp, oare asta sa fie cauza? oare acum imi pun singura piedica lansandu-ma in multe alte proiecte? nu cred. cred ca atunci cand se vor aseza lucrurile pe care acum doar le astept, o sa pot renunta la multe fiindca acum inca nu spun nu, dar daca mai exista cineva care imi poate citi gandurile, atunci acel cineva stie ce imi doresc cu adevarat, imi intelege oboseala, de unde vine, imi intelege starile si desi nu imi spune niciodata ca o sa fie bine, ma ajuta sa merg pe acelasi drum sau ma ajuta sa nu uit.

eu nu am nicio vacanta in minte si nici nu ma pot gandi la altceva pana cand nu stiu ca ceea ce a devenit un obiectiv pentru urmatoarea perioada nu se va implini. si poate ca se verifica multe lucruri asa, din renuntarile astea, din faptul ca prea putine lucruri mai conteaza, din faptul ca doar asta trebuie sa se implineasca. I'm surviving, my patience is all lost, I am tired but I keep on walking. Toata oboseala asta o sa dispara, entuziasmul meu vine din a face lucruri, nu din a astepta. Nu suport sa astept.