two for one plus three

Fb love

Saptamana asta am fost dezamagita de doi oameni. Trei, daca ma pun si pe mine la socoteala. Si, cu siguranta, eu i-am dezamagit pe ei. In rest, un vis azi-dimineata, cu tata. Pe tata il visez poate o data pe an. De vazut, nu l-am mai vazut de vreo 14 ani. Cred ca i-am reprosat ceva in vis. Ceva cum ca in 27 de ani n-au fost de ajuns nu mai stiu ce. Juan Jose Millas e "de vina" pentru vis, fiindca tocmai am terminat de citit "Doua femei la Praga". Interesant, oricum, ca ii reprosam ceva in vis. Probabil ca si in viata reala, daca ne vom mai intalni vreodata, i-as reprosa, fara sa ii fi simtit vreodata lipsa, ca niciun parinte nu are voie sa isi abandoneze copilul.

Am inteles abia anul trecut ce a insemnat pentru mine lipsa unei prezente masculine. Si imediat ce-am pus degetul pe I, am inceput sa lucrez la asta, sa modific ce lipsea din ecuatie. Observati, desigur, ca din 2007 de cand am blogul si pana acum, e prima oara cand va scriu ceva despre el. Asta fiindca n-a ocupat niciodata un loc in viata mea si cred ca nici in inima. Un strain mai strain decat multi altii.

Revenind insa la aceasta saptamana, m-am dezamagit pe mine fiindca nu m-am recunoscut intr-o situatie. Genul acela de situatie in care stii ca nu esti tu, dar nu ai cum si nu mai stii cum sa fii altfel. Si, privind in urma, imi dau seama ca gresesc - si da, e genul de situatie in care ar trebui sa analizez lucrurile mai putin - si ca ar trebui sa nu inot impotriva mersului firesc.

Am ajuns insa la concluzia ca habar n-avem ce e mai bun pentru noi si ce e mai bine decat daca ne baga cineva pe gat binele asta. Nu vedem si nu vrem sa vedem. Mi-e dor de sentimente pe care mi le amintesc frumoase. In acelasi timp, ma opun unor lucruri pe care mi le doresc. Ma opun si n-as vrea sa ma mai opun. Fiindca nici eu nu mai cred ca stiu ce e mai bine pentru mine si, daca-mi ascult din nou inima, mi-e frica. Numai ca in viata nu trebuie sa asculti de altii, ci tot de tine. Si vocea ratiunii se iveste numai cand pe lucruri si situatii sta scris mare ca e nevoie de pragmatism. In rest, zburda mieii alandala pe-acolo pe unde-ar trebui sa fie ceva mai multa intelepciune.