inspira sunetele, inspira secundele

universitate, 27 septembrie 2014, bucuresti

Sunt multi pasi pe care ii fac, intr-o directie pe care o simt, iar toate ideile, toate banuielile, toate presupunerile si gandurile fugitive duc la aceeasi concluzie. Schimbarile care se produc zi de zi si clipa de clipa duc la o schimbare mai mare, inevitabila, la un rezultat insa in continua transformare. Imi dau ultimii bani pe carti si mi se pare cel mai firesc lucru din lume. Descriu si simt nevoia sa scriu despre un prezent in stare de conflict si stiu ca nu poti ignora un razboi care se desfasoara la granite. Asa cum nu poti ignora o stare de conflict interna. Si ma privesc in oglinda, ma iau la intrebari si stiu, stiu prea bine, cu ce imi sunt datoare, dar si ce merit. Si mai stiu ca mintea asta, desi acum inca adormita, inca nu suficient de alerta, in ciuda unei ciocolate pe care am mancat-o in timp ce savuram o cafea neagra, stie, cunoaste mai multe, intelege mai bine. Nu inchid acum ochii, nu merg la somn, am de terminat un text. Ma gandeam ca aseara am reintalnit intamplator, pe strada, un om care mi-a oferit o semi-imbratisare, m-am gandit apoi ca e un om bun, mereu vad mai intai binele in oameni, dupa care, descoperind si altceva, plec. Sunt mici calatorii spre noi plimbarile nocturne, nu ne trebuie intotdeauna o alta tara ca sa descoperim ceva ce n-am indraznit sa ne spunem.